Discuție:Prezumția de autoritate părintească comună
Ultimul comentariu: acum 12 ani de HectorBalzac în subiectul (c) Noțiunea la care se referă titlul nu există
 |
Pagina Prezumția de autoritate părintească comună a fost propusă anterior pentru ștergere, dar discuția a dus la păstrarea ei. Puteți consulta discuția respectivă pentru eventualele comentarii relevante. |
Discuție inițiată în urma propunerii Olgăi2010 de a se șterge acest articol. Sunt în principal trei acuze:
(a) nu e punct de vedere neutru modificare
argumentație Olgai2010 modificare
- așteptăm argumentația Olgai2010
argumentație HectorBalzac modificare
- după ce scrie Olga exact la ce anume frază se referă :-)
(b) nu a existat în România o prezumție de încredințare către mamă modificare
argumentație Olgai2010 modificare
- așteptăm argumentația Olgai2010 (rugăm însă să documentați tot așa cum am făcut eu, cu surse de încredere)
argumentație HectorBalzac modificare
- O serie de articole ale Codului Familiei au fost contestate la Curtea Constituțională, în special art. 1 alin. (2) care preciza că "Statul apără interesele mamei și copilului și manifestă deosebită grija pentru creșterea și educarea tinerei generații". Toate deciziile Curții Constituționale au respins aceste plângeri astfel că respectivul text nu a fost eliminat din lege.
- Concluziile DGASPC Sector 4 București: "Blocajul este dat de faptul că puțini dintre judecători sunt tentați să iasă dintr-un tipar impus de jurisprudența anilor 1970-2000. În mentalul corpului judecătoresc "prezumția de încredințare către mama" este foarte bine înrădăcinată. În ciuda unor legi care statuează egalitatea în drepturi și șanse între bărbați și femeie, la nivel uman foarte puțini judecători sunt dispuși să considere cu mâna pe inimă că tatăl poate fi la fel de implicat și bun părinte precum este mama"[1].
- Prin Decizia civilă 13A/14.01.2010, dată în dosarul 14912/301/2007a Tribunalului București[2] Tribunalul București afirmă: "...Dealtfel tribunalul observă că folosirea de către instanțele de judecată a unui astfel de raționament (prezumția de încredințare către mamă) ...nu este decât rezultatul unei transpuneri din realitatea faptică în cea juridică, câtă vreme în cvasi-majoritatea situațiilor în care se impune a fi dispusă încredințarea este susținută și dovedită capacitatea și disponibilitatea mamelor de a îngriji copii minori.... Numai într-un număr foarte mic de situații cererea de încredințare a copilului minor formulată de către tata se dovedește a fi întemeiată. Astfel fiind tribunalul consideră că folosirea unei prezumții de felul celei amintite de apelant (adică prezumția de încredințare către mamă) nu încalcă vreo dispoziție legală câtă vreme tatăl are la dispoziție mijloace necesare pentru a o înlătura."
HectorBalzac (discuție) 1 decembrie 2011 14:55 (EET)
argumentatie Drg modificare
Prima remarca - nu vad argumentația Olgăi. Poate nu a avut timp, dar până nu argumentează, propunerea de ștergere seamănă prea mult cu un abuz. Din punct de vedere al formulărilor din legislatiei (deși articolul 1 din Codul Familiei spune că "Statul ocrotește mama și copilul" - s-a argumenat că s-ar referi doar la o serie limitată de situații) nu exista o prezumție explicită în favoarea mamei, aceasta prezumție se regăsește în practica instanțelor și în motivațiile sentințelor care au favorizat mamele - dacă le cercetați veți vedea că de multe ori vorbesc nu despre capacitatea persoanei în cauză ci despre necesitatea principială ca un copil să fie încredințat mamei. Deci prezumția în cauză a existatm și nu e sigur că a disparut din practică insantaneu odată cu adoptarea noilor coduri. 2 decembrie 2011 01:48 (EET)PlamadealaDragos (discuție)
(c) Noțiunea la care se referă titlul nu există modificare
argumentație Olgai2010 modificare
- așteptăm argumentația Olgai2010
argumentație HectorBalzac modificare
- Citiți vă rog Art. 397: "După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel". Sunt și cazuri când nu se dă autoritatea părintească comună părintelui. De exemplu unui părinte dependent de droguri, care are un istoric de violență asupra minorului, etc. Deci nu este regulă. Dacă ar fi regulă s-ar da copilul oricărui părinte indiferent dacă e drogat, violent, sau dacă prin tot comportamentul său pune în pericol pe minor. HectorBalzac (discuție) 1 decembrie 2011 14:55 (EET)
- Haideți să citim ce spune Ministerul Justiției aici: http://noulcodcivil.just.ro/Desprefamilie/Divor%C5%A3ul/Efecteledivor%C8%9Bului.aspx. Vorbește oare despre custodie comună, (ne)părinte rezident, părinte (ne)custodian, prezumție de autoritate părintească comună, etc?
| “ | Autoritatea părintească comună în caz de divorț este cunoscută și sub numele de custodie comună și se referă la situația în care domiciliul de bază al copilului este la un părinte, dar ambii părinți participă la luarea deciziilor importante cu privire la creșterea copilului lor (deciziile cu privire la religia copilului, la asistența medicală, întreținere și educație – spre exemplu la ce grădiniță sau la ce școală să fie înscris copilul, etc.). Această prevedere are la bază prezumția că este în interesul superior al copilului ca autoritatea părintească să se exercite în comun și în caz de divorț al părinților. Custodia comună asigură dreptul copilului la grijă părintească normală și permanentă din partea ambilor părinți precum și prezența celor doi părinți în viața copilului și după divorț, aceștia având aceeași responsabilitate și posibilitate de a lua decizii referitoare la problemele copilului." |
” |
— Sursa: Ministerul Justiției[3]
| ||
- Suplimentar aveți și fluturașii de popularizare creați de CSM -- organul suprem al puterii juridice care vorbesc despre aceleași noțiuni și Google-ul care vă poate arăta că aceleași noțiuni sunt folosite cam peste tot în lume.