Doisprezece lei și cincizeci de bani (monedă românească)

Doisprezece lei și cincizeci de bani a fost o monedă a leului românesc și a fost emisă doar în 1906, în timpul domniei regelui Carol I, cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie a acestuia.

Doisprezece lei și cincizeci de bani
România
Valoare12,5 Lei românești
Masa4,0325 g
Diametru20 mm
Grosime0,7 mm
Muchiezimțată
Anii de batere1906
Număr catalogKM# 36
Avers
Revers

12½ lei 1906

modificare

Cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie a regelui Carol I, Camera Deputaților a dezbătut și votat în cadrul ședinței din proiectul de lege privind baterea unei noi serii de monede de aur pentru uzul public, în valoare totală de 2 milioane lei. Inițial, proiectul prevedea baterea a 40.000 de monede de 10 lei, 15.000 de monede de 25 lei și 10.000 de monede de 50 lei.[1][2] Ulterior, în ședința Senatului din , ministrul de Finanțe a propus modificarea proiectului, sugerând înlocuirea celor 40.000 de monede de 10 lei cu 32.000 de monede de 12,5 lei, precum și majorarea toleranței de la 2 la 3 la mie, argumentând că monedele nu erau destinate circulației, ci salbelor, iar aliajul trebuia să fie mai rezistent. Proiectul a fost votat și admis sub aceasta formă.[3][4]

Astfel, la Monetăria Regală din Bruxelles au fost comandate monede jubiliare în valoare totală de 2.000.000 lei, constând în piese de 12½ lei, 25 lei și 50 lei,[5][6] iar baterea acestora a început în iunie 1906.[7]

Moneda era realizată din 90% aur, 8,5% argint și 1,5% cupru, avea un diametru de 20 mm și o grosime de 0,7 mm. Aversul prezenta efigia regelui Carol I în uniformă de mare ținuta, încojurat de textul CAROL I REGE AL ROMANIEI • 1866-1906, totul într-un cerc perlat. Sub efigie, în partea dreaptă, se găsea incus textul A. MICHAUX, reprezentând numele gravorului. Reversul înfățișa o acvilă asemănătoare cu cea prezentă pe Ordinul „Carol I”. Aceasta era încoronată, cu o cruce în cioc și ținea în gheare un sceptru și o sabie, care fixau un sul sub aripi, pe care era inscripționat textul PRIN STATORNICIE LA ISBINDA. Sub acvilă se găsea valoarea nominală, 12½ LEI, iar întreaga compoziție era înconjurată de un cerc perlat.[8] Muchia monedei era zimțată. Tirajul acesteia a fost de 32000 de exemplare.[9][10] Primele monede, în valoare totală de 15.000 lei, reprezentând primul transport expediat din comandă,[11][12] au fost puse în circulație la data de ,[13] împreună cu monedele de 25 de lei.[8][14][15]

Conform presei vremii, țăranii aveau obiceiul de a tezauriza monede străine de aur, fapt care a determinat Ministerul de Finanțe să emită, în 1906, o circulară adresată prefecturilor județene. Documentul recomanda promovarea monedelor românești de aur de 12½ și 25 lei, care puteau fi obținute de la percepțiile locale în schimbul celor vechi.[16]

Guvernul a fost criticat în presa vremii pentru designul monedelor jubiliare de 12,50 lei, fiind acuzat de modificarea simbolurilor naționale. În locul acvilei române, prevăzută de legea din , pe monedă a fost reprezentată o pajură stilizată, asemănătoare cu cea imperială germană.[17]

Într-o publicație din 1909, se menționa că valoarea de 12½ lei era echivalentă cu 10 șilingi britanici.[18]

  1. ^ „Ultime informații”. Dimineața (821). . p. 3. 
  2. ^ „Ultime informațiuni”. Universul (137). . p. 4. 
  3. ^ „Parlamentul”. Evenimentul (81). . p. 2. 
  4. ^ „Corpurile legiuitoare”. Universul (140). . p. 2. 
  5. ^ „Ultime informații”. Voința Națională (6390). . p. 3. 
  6. ^ „Ultime informații”. Dimineața (925). . p. 3. 
  7. ^ „Ultime informații”. Dimineața (838). . p. 3. 
  8. ^ a b „Știri diverse”. Evenimentul (252). . p. 2. 
  9. ^ „12 1/2 lei 1906 - Monede românești”. romaniancoins.org. Accesat în . 
  10. ^ „12½ Lei - Carol I, Romania” (în engleză). en.numista.com. Accesat în . 
  11. ^ „Informațiuni”. Conservatorul (263). . p. 3. 
  12. ^ „Ultime informații”. Opinia (26). . p. 3. 
  13. ^ „Ultimele informații”. Evenimentul (247). . p. 2. 
  14. ^ „Știri economice și financiare”. Universul (353). . p. 2. 
  15. ^ „Informațiuni”. Voința Națională (6480). . p. 3. 
  16. ^ „Ultime informațiunĭ”. Adevěrul (6185). . p. 3. 
  17. ^ „După leul jublar - acvila romînă”. Voința Națională (6525). . p. 1. 
  18. ^ „Ultima oră”. Universul (193). . p. 3.