Dominique Venner
Date personale
Nume la naștereDominique Charles Venner Modificați la Wikidata
Născut16 aprilie 1935
Paris, Franța
Decedat21 mai 2013
Catedrala Notre Dame, Paris, Franța
Cauza decesuluisinucidere (plagă împușcată[*]) Modificați la Wikidata
PărințiCharles Venner[*] Modificați la Wikidata
Număr de copii5 Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
OcupațieEseist, istoric, militar, activist
Limbi vorbitelimba franceză[2] Modificați la Wikidata
Partid politicMouvement nationaliste du progrès[*][[Mouvement nationaliste du progrès |​]][1]  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Note
Premiipremiul Broquette-Gonin[*]
croix du combattant[*][[croix du combattant |​]]
prix Renaissance des lettres[*][[prix Renaissance des lettres (award)|​]]
Prix des intellectuels indépendants[*][[Prix des intellectuels indépendants (award)|​]]
Q59489469[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Dominique Venner (n. 1935 – d. 2013) a fost un eseist și scriitor francez cu viziuni de extrema dreaptă, autor al mai multor cărți de istorie cu privire la evenimentele din perioada anilor 19141945, inclusiv despre Revoluția Rusă, Corpul francez de la Marea Baltică, Colaborarea și Rezistența în Franța în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Câștigător al „Premiului Broquette Gonin” al Academiei Franceze, el a fost, de asemenea, un expert recunoscut îb arme cărora le-a dedicat mai multe lucrări.[3]

A fost subofițer în Batalionul al 4-lea Vânători în timpul războiului din Algeria, activist al Jeune Nation în anii 1950, apoi, membru al Organizației armate secrete și fondator al grupului Europa-Acțiune în anii 1960. A contribuit la înființarea în 1968 a Grupului de cercetare și de studiu al civilizației europene (GRECE); de asemenea, a creat, în același an, 1968 – Institutul de studii occidentale. S-a retras, mai târziu, din activismul politic pentru a se dedica scrierii și publicării.[4]

La 21 mai 2013, Venner s-a sinucis cu propria armă de foc, în fața altarului Catedralei Notre Dame de Paris,[5] fapt ce a dus la evacuarea a aproximativ 1.500 de persoane din catedrală. El a fost un oponent al imigrației musulmane în Franța și Europa, a ceea ce el credea a fi americanizarea valorilor europene și a legalizării căsătoriilor între persoane de același sex în Franța.

Note modificare

  1. ^ http://www.phdn.org/negation/taguieff-heritage-nazi-1981.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Dominique Venner, essayiste d'extrême-droite, s'est suicidé à Notre-Dame de Paris Tugudal Denis, sur L’Express.fr, 6 juillet 2013 (consulté le 19 novembre 2013)
  4. ^ Qui était vraiment Dominique Venner, le suicidé de Notre-Dame?
  5. ^ Suicide à Notre-Dame d'un ex-OAS