Dora Massini
| Dora Massini | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Dorita Kiznerowna  |
| Născută | Camenița, Imperiul Rus[2] |
| Decedată | (88 de ani) București, România |
| Căsătorită cu | Egizio Massini[2] |
| Cetățenie |  România Israel |
| Ocupație | cântăreață de operă |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Academia de Stat de Muzică „Mîkola Lîsenko” din Liov[*][1] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Dora Massini (n. , Camenița, Imperiul Rus – d. , București, România) a fost o soprană română și ucraineană.[3]
Date biografice
modificarePărinții erau mari amatori de operă, așă că a avut pentru prima oară contact cu această lume la 6 ani, urmărind spectacolul Evgheni Oneghin. Primul Război Mondial și Revoluția Rusă i-au forțat să plece în Polonia.[3]
În Liov, oraș cu tradiții muzicale la acea vreme, a urmat liceul și în paralel Conservatorul, pe care l-a absolvit în 1926. În același an începe cursurile de canto. Sub presiuna părinților s-a înscris la Medicină la Viena, dar nu a mai ajuns să studieze pentru că locurile deja prea puține fuseseră ocupate. Astfel, a ajuns la Școala Superioară de Comerț Mondial, iar în mare secret a continuat cursurile de muzică. Profesoara Felicia Katschiowska a îndrumat-o. Familia suferă pierderi financiare, astfel cursurile de muzică ajung să fie susținute de alocația lunară - artista a mâncat iaurt cu pâine doi ani. Lipsa tot mai acută a banilor o determină să revină în Liov.
Norocul îi surâde atunci când obține o audiție la Opera din Liov. Debutează în fața publicului cu rolul Santuzzei din Cavaleria Rusticană, în iunie 1929. Doi ani i-a petrecut aici, interpretând Faust, Carmen (rolul Micaela), Cavaleria rusticană, La Forza del destino.
În 1931 îl cunoaște pe Egizio Massini, care profesase în România. Se căsătoresc la scurt timp și apoi se stabilesc în România. Depășind interdicțiile asociate străinilor, a fost angajată la Opera din București. În scurt timp este promovată ca prim solistă. Patosul său i-a atras atenția Regelui Carol al II-lea, care a ajutat-o să obțină o casă pe Calea Victoriei.
Până în 1940 apare în 38 de roluri. Problemele apar odată cu oportunitatea de a cânta Aida și Tosca la Frankfurt, alături de ansamblul Operei din București. Originile sale evreiești[4] o împiedică să aibă vreun rol în aceste concerte. Regele Carol insistă pe lângă ambasador, însă autoritățile germane rămân neînduplecate. Concertele programate în Germania au avut loc fără ea.[3]
Rădăcinile sale îi afectează și șansa de a cânta în Salomeea și Tais la Opera din Chicago când, pentru o perioadă pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, evreilor li se interzicea părăsirea României. După abdicarea lui Carol este obligată să părăsească Opera din București și casa de pe Calea Victoriei. Soțul ei este obligat să demisioneze din armată. Revine pe scena Operei după terminarea războiului, dar este obligată de autoritățile comuniste să cânte la Belgrad și Moscova, ofertele venite din Viena fiindu-i refuzate. Pe finalul carierei, debutează în rolul Tatianei din Evgheni Oneghin, opera care îi marcase copilăria.[3]
Se stinge din viață la spitalul Floreasca din București.[3]
Note
modificare- ^ DORA MASSINI la ulpan, , p. 57, accesat în
- ^ a b PSEUDOAUTOBIOGRAFIA LUI GEORGE BĂLAN, Contemporanul, , p. 14, accesat în
- ^ a b c d e „Dora Massini - metrolinks.ro”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Theodora Massini: „Dependența emoțională față de bărbat este aceeași la femeile de azi ca și la cele de acum 30 de ani" – Corina Ozon”. corinaozon.com.