Deschide meniul principal

Dreptu, Neamț

sat în comuna Poiana Teiului, județul Neamț, România
Dreptu
—  Sat  —
Dreptu se află în România
Dreptu
Dreptu
Dreptu (România)
Poziția geografică
Coordonate: 47°7′37″N 25°51′54″E47°7′37″N 25°51′54″E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Neamt.svg Neamț
Comună Poiana Teiului

SIRUTA123825

Altitudine595 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total553 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal617342

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Dreptu este un sat în comuna Poiana Teiului din județul Neamț, Moldova, România.

NoteModificare


NT Acest articol despre o localitate din județul Neamț este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.

Satul Dreptu se afla așezat pe cursul drept al văii Bistriței, între satul Săvinești din comuna Poiana-Teiului și satul Frumosu din comuna Farcașa

Și-a căpătat această denumire după valea dreaptă și deschisă de pârâul cu același nume, pe o porțiune de aproximativ 12 km, spre izvoarele pârâului Muntelui Grințieș. Satul Dreptu a fost înființat în a doua jumătate a secolului al XVIII lea, pe fosta moșie a ”Mănăstirii Neamțului” de unde locuitorii de aici, beneficiau potrivit timpului, drepturilor și obligațiilor de atunci. Locuitorii veniți aici deschizându-și curături, unde și-au făcut case coșere pentru oi și grajduri pentru vite. Locuitorii veniți aici din cauza iobăgiei, din Ardeal de asemenea din cauza persecuțiilor religioase erau forțați de Austro-Ungari să primească romano-catolicismul. Numele de familii Ungureanu, adică veniți din ținuturile ocupate de unguri, secuii veniți din județele ocupate de secui, Bârgăoanu veniți din Prundu Bârgăului, Borșa veniți din Maramureș, Țuțuianu care treceau cu turmele lor către șesuri, au rămas unii aici în sat dovedesc că locuitorii din satul Dreptu au venit din părțile Ardealului. Odată cu acesta, locuitorii s-au instalat pe pârâul Dreptu și locuitorii satelor Farcașa, Galu, sate mult mai vechi din această parte a Văii Bistriței. De la 18.641 locuitori de aici au fost împroprietăriți cu pământ devenind proprietari. Până în anul 1840 locuitorii din satul Dreptu mergeau pentru rugăciuni în sărbătorile de peste an în satul Galu și satul Popești.

Cu stăruința preotului Gheorghe Țifescu care a fost slujitor la biserica din Galu, dimpreună cu locuitorii din satul Dreptu, Săvinești și Pârâul Fagului, au un ridicat din nou locaș de rugăciune în anul 1840. Biserica avea 8 metri lungime, 5 metri lățime, construită din lemn de brad și lipită pe dinăuntru și pe dinafară cu lut și văruită și acoperită cu tablă.

Până în anul 1900 biserica din Dreptu a fost filiată la Parohia Galu. După anul 1900 cunoaștem ca preot la biserica din Dreptu pe preotul Teodor Sălăjanu, iar în anul 1908 a fost transferat de la parohia Hârtop, județul Suceava la parohia Dreptu preotul Petru Gavrilescu. Biserica din Dreptu fiind neîncăpătoare la 23 aprilie 1919, preotul Petru Gavrilescu dimpreună cu consiliul parohial pune temelia unei biserici noi lângă biserica veche, unde în partea de miazăzi iar în 8 septembrie 1949 prin contribuția locuitorilor din satul Dreptu, Săvinești și Pârâul Fagului și prin contribuția unor credincioși de pe valea Bistriței s-a sfințit biserica monumentală din parohia Dreptu, fiind slujitorii bisericii preot Petru Gavril și fiu fiul său Vasile Gavrilescu. Biserica nouă este construită din piatră de către maistru Ispas Neculai din comuna Galu. Turnurile bisericii în număr de cinci și sculptura în lemn a turnurilor a fost executată de către meșterul Neculai Maxim din comuna Bistricioara, județul Neamț. Biserica este făcută în formă de cruce și este acoperită cu tablă. În interiorul bisericii , pictura precum pictura catapetesmei a fost executate de pictorul Cristea Bubanovici din orașul Piatra-Neamț între anii 1946-1949 în stil neobizantin și în tehnica uleiului.

Recepția lucrării s-a făcut de către delegatul Ministerului Cultelor Constantin Alios, autorizat în baza delegației nr. 21699/1949, sfințirea bisericii s-a făcut în baza aprobării Ministerului Cultelor nr. 27192/1949. La sfințirea bisericii din parohia Dreptu a fost delegat parintele vicar Constantin Nonea din partea Sfintei Mitropolii al Moldovei și Sucevei, însoțit de 25 preoți de pe Valea Bistriței și Bistricioarei și din orașul Piatra-Neamț în frunte cu protoereii Mihai Gavrilescu și Dumitru Hrițcu.

Constatându-se că biserica veche din Dreptu n-a fost declarată monument istoric fiind alăturată de zidul bisericii celei noi și care îi închide fațada a fost desfăcută în anul 1950, iar catapeteasma a fost donată bisericii din Păltiniș, Raionul Vatra-Dornei.

În anul 1982, prin pensionarea preotului Vasile Gavrilescu , a fost transferat de la biserica Argel, Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava cu data de 1 noiembrie, preotul Chiorbeja Dumitru licențiat în teologie, promoția de 1976 și fiu al satului.

Din 1982 s-a căutat să se reînnoiască atât interiorul cât și în exterior biserica. În anul 1988 acoperișul din tablă a fost revopsit, iar în anul 1994 am trecut la refacerea picturii în proporție de 90%. Fiind pictură în ulei și datorită lumânărilor folosite, pictura s-a degradat și nu se mai cunoștea nimic. La îndrumarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei, am început lucrările de pictură în același stil neobizantin de către pictorul Kuchta Armand pe care le-am terminat în 1997. În interior de asemenea , s-au schimbat strănile care erau din lemn de brad, cu străni noi din lemn de stejar sculptat. De asemenea, s-a lucrat și catapeteasma în foiță, S-au pictat Proscomediarul, Diaconiconul și Pridvorul după îndrumarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei tot în tehnica uleiului, iar Cafasul în tehnica fresco. Tot în acest timp, s-a donat Sfânta Biserică cu încă trei clopote mari, veșminte noi și tot ceea ce trebuie pentru slujbă.

Biserica a fost resfințită de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei la data de 4 octombrie 1998.

Actualmente biserica se află în stare bună fiind cu adevărat un loc de rugăciune pentru toți credincioșii și toți cei care ne calcă pragul.[1]

  1. ^ „Satul Dreptu”. Accesat în .