Wikipedia

Duminica Însângerată din Maribor

masacru în 1919 în Maribor, Slovenia
Duminica Însângerată din Maribor

Piața centrală din Maribor (Marburg), unde a avut loc masacrul.
Map
Coordonate46°33′28″N 15°38′44″E ({{PAGENAME}}) / 46.5578°N 15.6456°E
ObiectivCetățeni locali de etnie germană
Data  Modificați la Wikidata
Tip atacmasacru[*]​  Modificați la Wikidata
Morți9–13
Răniți60+
ParticipanțiTrupe din Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor sub comanda ofițerului sloven Rudolf Maister
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Duminica Însângerată din Maribor (în germană Marburger Blutsonntag,[1][2] în slovenă Mariborska krvava nedelja) este numele masacrului care a avut loc în ziua de luni, 27 ianuarie 1919 în orașul Maribor (în germană Marburg an der Drau) din Slovenia de astăzi, locuit pe atunci în mare majoritate de etnici germani.

Soldați din armata Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (viitoarea Iugoslavie), sub comanda ofițerului sloven Rudolf Maister, au ucis între 9 și 13 civili de origine etnică germană, și au rănit alți 60, în timpul unui protest dintr-o piață din centrul orașului. Estimările numărului de victime diferă între sursele slovene și cele austriece. În noiembrie 1918, după încheierea Primului Război Mondial, sudul Carintiei și sudul Stiriei, revendicate de către Republica Austria Germană, au fost capturate de către unitățile militare sub comanda lui Maister.

Mariborul era cel mai mare oraș din sudul Stiriei, și avea o populație predominant germană. O delegație americană condusă de Sherman Miles⁠(d) a vizitat Mariborul pe 27 ianuarie 1919 ca parte a unei misiuni mai ample de a rezolva dispute teritoriale. În aceeași zi cetățenii germani au organizat un protest, proclamându-și dorința ca Mariborul să fie încorporat Republicii Austria Germană. Protestul a fost întrerupt de către soldații lui Meister care au tras în oameni și au provocat numeroase victime. Ca răspuns, Austria Germană a lansat o ofensivă militară care i-a gonit pe iugoslavi din mai multe orașe mici din Stiria Superioară de-a lungul râului Mur. S-a convenit o încetare a focului cu medierea Franței în februarie 1919. Potrivit Tratatului de la Saint-Germain-en-Laye, semnat la 10 septembrie 1919, Mariborul și restul Stiriei Inferioare au devenit parte a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Nimeni nu a fost umărit penal pentru masacrul de la Maribor.

Context

modificare

Republica Austria Germană a fost creată ca urmare a înfrângerii Austro-Ungariei în Primul Război Mondial și revendica zonele cu populație predominant germanofonă din limitele fostului imperiu. În plus față de teritoriul actual al Republicii Austria, acestea cuprindeau părți din Tirolul de Sud și orașul Tarvisio, ambele astăzi în Italia; sudul Carintiei și sudul Stiriei, astăzi în Slovenia; și Regiunea Sudetă propriu-zisă și Boemia Germană⁠(d) (și ea asimilată ulterior Regiunii Sudete), astăzi în Cehia.

Puterile Aliate victorioase au împărțit teritoriile fostului Imperiu Austro-Ungar între Austria Germană, Ungaria și alte câteva țări. Deși împărțirea aceasta s-a efectuat pe baza principiului autodeterminării naționale, unele populații de etnici germani și maghiari[3][4][5] au rămas în multe astfel de teritorii incluse în Cehoslovacia, România și Regatul Iugoslaviei.[6][7]

Controlul asupra orașului Maribor era disputat între Iugoslavia și Austria Germană. O lege federală a Austriei Germane, privind „întinderea, frontierele și relațiile teritoriilor statului din 22 noiembrie 1918”, stabilea o revendicare asupra regiunii Stiriei Inferioare în care se afla orașul Marburg/Maribor, dar excludea din această revendicare regiunile populate predominant de slavi.[8] Pentru a rezolva chestiunea apartenenței statale a Carintiei, regiunea mai amplă din care făcea parte Stiria Inferioară, Misiunea Coolidge, sub administrație americană, din Viena a propus o cercetare demografică a teritoriului. Misiunea era condusă de Archibald Cary Coolidge⁠(d), profesor de istorie la Harvard College⁠(d), și funcționa sub egida Comisiei Americane de Negociere a Păcii⁠(d). Misiunea a numit o delegație în frunte cu colonelul Sherman Miles și avându-i ca membri pe locotenentul LeRoy King, profesor de limbi slave la Universitatea Statului Missouri⁠(d),[9] și pe profesorii Robert Kerner și Lawrence Martin.[10]

În drum spre Carintia, delegația a vizitat Mariborul, care, înainte de Primul Război Mondial, avea o populație formată în proporție de 80% austrieci germani și 20% sloveni.[11] Mare parte din capitalul și viața publică din Maribor erau în mâinile austriecilor germani, orașul însuși fiind cunoscut în principal după denumirea germană de Marburg an der Drau. Potrivit ultimului recensământ austro-ungar din 1910, în oraș și în suburbiile sale Studenci (Brunndorf), Pobrežje (Pobersch), Tezno (Thesen), Radvanje (Rothwein), Krčevina (Kartschowin), și Košaki (Leitersberg) trăiau 31.995 de austrieci germani (inclusiv evrei germanofoni), și 6151 de etnici sloveni. Zona înconjurătoare era însă populată aproape în întregime de către sloveni, deși existau mulți austrieci germani și orașe mai mici, ca Ptuj (Pettau, 79,39%)[11] sau Celje (Cilli, 66.80%).[11]

 
Unitățile militare care au tras asupra cetățenilor din Maribor erau comandate de Rudolf Maister.

În noiembrie 1918, maiorul (ulterior generalul) sloven Rudolf Maister a ocupat orașul Maribor și zonele înconjurătoare din Stiria Inferioară în numele nou-înființatului Stat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, un precursor al Iugoslaviei.[12] La 23 noiembrie 1918 Maister și soldații săi au dezarmat și desființat forța de securitate „Garda Verde” (în germană Schutzwehr, în slovenă Zelena Garda) întreținută de sfatul orașului Maribor.[13] Maister a capturat mai multe sate și orașe de la nord de râul Mur, inclusiv Lichendorf, Bad Radkersburg, Mureck și Marenberg.[14] La 31 decembrie 1918 unitățile lui Maister au încarcerat 21 de cetățeni de seamă, etnici germani, din Maribor.[15]

Masacrul

modificare

Sursele diferă în ce privește cauza și amploarea masacrului din Maribor.[16] Toate sunt de acord asupra faptului că la 27 ianuarie 1919, delegația Misiunii Coolidge, în frunte cu Sherman Miles, a vizitat Mariborul[14] și a găsit mii de cetățeni de origine etnică germană adunați în piața principală a orașului fluturând drapele ale Austriei Germane, care decorau și clădirile din jur.[17] Sursele austriece germane arată că erau 10.000 de protestatari care cântau cântece și erau îmbrăcați în costume patriotice. Douăzeci de soldați sub comanda lui Maister erau staționați în fața primăriei, înarmați cu puști pe care erau montate baionete.[18]

Sursele de limbă germană afirmă că soldații au început să tragă în mulțime fără provocare, țintind în civili neînarmați. Potrivit acestor surse, numărul morților s-a ridicat la 13, iar alți 60 de protestatari au fost răniți.[19]

O relatare slovenă a aceluiași eveniment afirmă că soldații au început să tragă numai după ce un cetățean austriac a tras cu un revolver în direcția soldaților sloveni, nimerind în baioneta unuia dintre ei.[20] Apoi, soldații au ripostat: conform acestei relatări, 11 oameni au murit și un număr necunoscut au fost răniți. [necesită citare]

Urmări

modificare

Ulterior, la 4 februarie 1919, Austria Germană a declanșat o ofensivă militară cu scopul de a recupera regiunile Stiriei Superioare, controlate de trupele lui Maister.[21] S-a convenit un armistițiu⁠(d) la 10 februarie 1919, cu mediere franceză din partea misiunii militare cu sediul în Maribor.[22] La 13 februarie 1919 s-a semnat un acord de încetare a focului și trupele lui Maister s-au retras dintr-o parte a Stiriei Superioare.[23]

LeRoy King, unul dintre membrii Misiunii Coolidge, a scris în raportul său că autoritățile din Maribor erau suspicioase față de activitatea misiunii și se pare că se temeau că descoperise informații pe care ar fi preferat să le ascundă. El a susținut că exista în Stiria populație slovenă care ar fi preferat menținerea dominației austriece.[24]

Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, semnat la 10 septembrie 1919, constata că Mariborul era sub controlul ferm al armatei iugoslave și că, din moment ce slovenii constituiau o majoritate în regiunea din jurul orașului, Mariborul ar trebui să rămână, ca și restul Stiriei Inferioare, în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor.

Responsabilitatea pentru atacul din Maribor nu a fost niciodată stabilită cu claritate. Sursele austriece dau vina pe Rudolf Maister, în unele relatări el fiind denumit Măcelarul din Maribor.[25][26] În Slovenia, dimpotrivă, memoria lui Maister rămâne respectată; numeroase societăți,[27] instituții și străzi[28] îi poartă numele și mai multe monumente îl comemorează.[29][30]

Note

modificare
  1. ^ Goldinger, Walter; Dieter A. Binder (). Geschichte der Republik Österreich: 1918-1938 (în germană). Viena, Austria: Verlag fur Geschichte und Politik. p. 62. Marburger Blutsonntag [nefuncțională]
  2. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Slovenia: Zgodovinski časopis. p. 138. Accesat în . Tako je prišlo do demonstracij, ki jih je nacionalistični del nemške publistike zaradi streljanja, do katerega je prišlo na Glavnom Trgu pred Mestno Hišo, še danes oznečuje Der Marburger Bluttag... 
  3. ^ „Trianon, Treaty of”. Columbia Encyclopedia⁠(d). . 
  4. ^ Macartney, C.A. (). Hungary and her successors - The Treaty of Trianon and Its Consequences 1919-1937. Oxford University Press. 
  5. ^ Bernstein, Richard (). „East on the Danube: Hungary's Tragic Century”. The New York Times. Accesat în . 
  6. ^ „President Woodrow Wilson's 14 Points (1918)”. Ourdocuments.gov web site. Arhivat din original la . Accesat în . In this 8 ianuarie 1918, address to Congress, President Woodrow Wilson proposed a 14-point program for world peace. These points were later taken as the basis for peace negotiations at the end of the war.... Germany quickly found out that Wilson’s blueprint for world peace would not apply to them. 
  7. ^ House, Colonel. „Interpretation of President Wilson's Fourteen Points by Colonel House”. Arhivat din original la . Accesat în . 10. The people of Austria-Hungary, whose place among the nations we wish to see safeguarded and assured, should be accorded the freest opportunity of autonomous development. This proposition no longer holds. Instead we have [today] the following elements: (1) Czechoslovakia. Its territories include at least a million Germans for whom some provision must be made. The independence of Slovakia means the dismemberment of the northwestern countries of Hungary. (3) German Austria. This territory shoul right be permitted to join Germany, but there is strong objection in [France] because of the increase of [population] involved. 
  8. ^ Bill by the State Council, Appendix No. 3 PDF
  9. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Slovenia: Zgodovinski časopis. p. 138. Accesat în . ... por. King, profesor za slovanske jezike na Unverzi v Misuriju 
  10. ^ „Jänner 1919: Der Bluttag von Marburg a. d. Drau”. Die Presse (în germană). . Arhivat din original la . Accesat în . Sie bestand aus Oberstleutnant Sherman Miles, Leutnant Le Roy King und den Professoren Robert Kerner und Lawrence Martin. 
  11. ^ a b c Osterreicheische statistik Herausgegeben von der K. K. Statistischen Zentralkommission. neue folge 1. band. Ergebnisse der volkszahlung vom 31. dezember 1910. - Wien. aus der kaiserlich-koniglichen hof und staatsdruckerel 1917. în kommission bei karl gerold sohn
  12. ^ Krizman, Bogdan (). Raspad Austro-Ugarske i stvaranje jugoslavenske države (în croată). Zagreb: Školska knjiga. p. 150. OCLC 4437775. Accesat în . (Maisterovo nenadano i potpuno samoinicijativno proglašenje Maribora dijelom Jugolavije 1. XI i preuzimanje vojne komande nad gradom i čitavom Donjom Štajerskom 
  13. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Zgodovinski časopis. pp. 113, 116, 117. Mestni svet mesta Maribor je sklenil, da so vsi za orožje sposobni ljudje, v Mariboru stanujoči ljudje, od dovršenega 18. do dovršenega 50. leta starosti dolzm služiti v mariborski Schutzwehr in se morajo torej vsi v Mariboru stanujoči možje rojstnih letnikov od 1868 do vključno 1900 javiti pri mariborski Schutzwehr...Za razorožitev je določil Maister 23. november, začetek pa na 4. uro zjutraj...23. novembra, istega dne, ko je bila razorožena Schutzwehr... 
  14. ^ a b Judson, Pieter M. (). Guardians of the nation: activists on the language frontiers of imperial Austria (în engleză). United States of America: President and Fellows of Harvard College. p. 236. Accesat în . In the south, Slovene nationalist militia units....occupied three major centers of South Styrian German nationalists politics... Major Rudolf Maister, a Slovene nationalist and Austrian commander of the militia in Marburg/Maribor, had taken control of all military forces... In late November his units moved northward to occupy the north bank of the Mur/Mura River, including towns of Radkersburg/Radgona and Spielfeld/Spilje 
  15. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Zgodovinski časopis. p. 133. Določil sem 21 uglednih mariborskih meščanov kot talce,.. 
  16. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Slovenia: Zgodovinski časopis. p. 138. Accesat în . Slovensko in nemška poročila si med seboj in v sebi preveč nasprotujejo 
  17. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Slovenia: Zgodovinski časopis. p. 139. Accesat în . Takoj po prihodu Američanov so se na hišah glavnih ulic, kmalu na to pa po vsem mestu, pojavile črno - rdeče - rumene trobojriice, frankfurtarce. Mariborsko nemško meščanstvo, pomešano z ljudmi, ki so prišli od dmigod, se je začelo zbirati v neprestano naraščajoče sprevode. 
  18. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Slovenia: Zgodovinski časopis. p. 138. Accesat în . Stražniki so imeli v rokah puške z nasajenim bajoneti 
  19. ^ „Jänner 1919: Der Bluttag von Marburg a. d. Drau”. Die Presse (în germană). . Arhivat din original la . Accesat în . Eine Salve nach der anderen feuerten die Soldaten in die nichtsahnende, wehr- und waffenlose Volksmenge, .... 13 Tote und etwa 60 Verwundete... 
  20. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Slovenia: Zgodovinski časopis. p. 141. Accesat în . Naenkrat slišim strel iz množice, ki je zadel bajonet na puški predmenoj stoječega vojaka. 
  21. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Slovenia: Zgodovinski časopis. p. 144. Accesat în . ... Nemški napad na Radgono se je začel 4. februarja .. 
  22. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Slovenia: Zgodovinski časopis. p. 145. Accesat în . ...naj se določijo pogoji premirja in začnejo pogajanja,..ob navzočnosti francoske misije začela 10. februarja pogajanja. 
  23. ^ Ude, Lojze (). „Boj za Maribor” (pdf) (în slovenă). Slovenia: Zgodovinski časopis. p. 145. Accesat în . ...Zaključila so se 13. februarja .Jugoslovanska posadka se umakne iz Cmureka na južni breg, 
  24. ^ „Report number 22 of Lieutenant LeRoy King to Professor A. C. Coolidge”. Studia Croatica. . Arhivat din original la . Accesat în . Jugo-Slav authorities in Marburg [Maribor] still look with suspicion on the work of Colonel Miles' commission in Carinthia. He sums up their attitude by saying that he thinks they are afraid the Americans found out too much. He also says that it is indisputable that in Styria, at least, there are Slovenes who want to remain under Austrian rule. 
  25. ^ „Jänner 1919: Der Bluttag von Marburg a. d. Drau”. Die Presse (în germană). . Arhivat din original la . Accesat în . Er war der Sohn einer ethnisch gemischten Familie in der Steiermark, wurde von seiner slowenischen Mutter zu einem glühenden Nationalisten erzogen und ging als „Schlächter von Marburg“ 
  26. ^ HANS WERNER SCHEIDL (). „Kärntner Volksabstimmung: Kampf um die Herzen am Fuß der Karawanken”. Die Presse. Accesat în . „Schlächter von Marburg“  Parametru necunoscut |de= ignorat (ajutor)
  27. ^ „Prleško društvo Generala Maistra” (în slovenă). Slovenia: Turistično društvo Kog, v sodelovanju z Zgodovinskim društvom Ormož,. august 2006. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „Rudolf Maister”. Kamnik, Slovenia: Šolski center Rudolfa Maistra. aprilie 2005. Arhivat din original (doc) la . Accesat în . KAJ VSE JE POSVEČENO RUDOLFU MAISTRU: Seznam objektov po krajih: Maribor: Spomeniki, Relief, Kipi, Osnovne šole, Razstava; Kamnik: Spomenik, Srednja šola; Ljubljana: Spomenik,Ulice. 
  29. ^ „Otvoritev parka generala Rudolfa Maistra v Ljutomeru” (în slovenă). Slovenia: Prlekija-on.net. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ „Maistrov Spomenik” (în slovenă). Maribor-pohorje.si web site. Arhivat din original la . Accesat în . Spomenik generala Rudolfa Maistra stoji na današnjem Trgu generala Maistra od leta 1987. Rudolf Maister sodi zaradi svojih zaslug pri oblikovanju slovenske severne državne meje med izjemno pomembne Mariborčane. 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Duminica_Însângerată_din_Maribor&oldid=16513796