Dumitru Coroamă
Date personale
Născut1885 Modificați la Wikidata
Decedat1956 (71 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata

Dumitru Coroamă (n. 19 iulie 1885, loc. Răpciune, jud. Neamț - d. 1956) a fost un general român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.

Urmează Școala militară și devine ofițer

CampaniiModificare

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum și-a condus batalionul din Regimentul 15 Infanterie în operațiile militare postbelice.

Pentru vitejia și avântul cu care a condus unitatea în luptele de la Varsoltz, când a atacat viguros inamicul puternic întărit, respingându-l. La 17 aprilie 1919, a silit pe inamic să se retragă în dezordine în direcția cotei 32. În luptele de la Lzt. Agota, a atacat cu hotărâre și inițiativă trecând podul sub un foc ucigător de mitraliere și ocupându-l, apoi, profitând de întuneric, cu o companie urmărind pe inamic, îl atacă din flanc și spate, punându-l în debandadă, fără a mai putea să reziste pe vreo poziție. S-a distins și la ocuparea satului Tisa-Fured, în ziua de 1 mai 1919.
Înalt Decret no. 2254 din 14 iunie 1919[1]:p. 100

Avansează în grad, devenind general

  • 1906 - repartizat la Regimentul Războieni No. 15 - Piatra Neamț;
  • 1929 - numit comandantul R. 15 Infanterie P. Neamț cu gradul de Colonel;
  • 1935 - Comandantul Brigăzii 16 Infanterie Satu Mare cu gradul de General de Brigadă;
  • 1937 - Comandant Divizia de Gardă – București;
  • 1940 – comandantul Corpului 4 Armată.

A fost înaintat la gradul de general de divizie cu începere de la data de 6 iunie 1940.[2]

Generalul Dumitru Coroamă fusese comandantul trupelor din Capitală, care a refuzat - la 5 septembrie 1940 - să tragă în tineretul legionar; demis și trecut în rezervă în ianuarie 1941 de către Antonescu, pentru simpatii legionare. Nu a participat la războiul împotriva Rusiei sovietice, aflându-se în dezacord cu gen. Ion Antonescu, gen. Coroamă susținând războiul cu toate forțele doar până la Nistru, iar dincolo de el, doar cu un corp expediționar. Întrucât cei doi generali nu au căzut de acord, Coroamă și-a dat demisia din armată.

În mai 1948 este arestat odată cu arestările masive de legionari de către regimul comunist și condamnat. Deținut întâi la Jilava, apoi transferat la Ocnele Mari, cu un lot de legionari fruntași (printre care: Alexandru Constant, Ion Dumitrescu-Borșa, Ion Victor Vojen, Petre Țuțea). Apoi este transferat la Aiud de unde este eliberat după un total de opt ani de detenție.

După eliberare se stinge din viață ca urmare a nenumăratelor chinuri suferite în închisorile comuniste, fiind paralizat și bolnav.

Este înmormântat la cimitirul din Piatra Neamț.

Decorații și MedaliiModificare

  • Ordinul Steaua României cu spade în grad de cavaler;
  • Coroana României în grad de ofițer;
  •   Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 14 iunie 1919[1]:p. 143
  • Steaua României în grad de ofițer;
  • Medalia Bărbăție și Credință.

NoteModificare

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  2. ^ Decretul Regal nr. 1.928 din 7 iunie 1940 pentru înălțarea în grad a unor ofițeri generali, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.829.