Operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918-1920)

Operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918-1920)
Parte din operațiile militare desfășurate după sfârșitul Primului Război Mondial
Trupe române în Budapesta, 1919
Informații generale
Perioadă 27 octombrie/9 noiembrie 1918 – 20 martie 1920 Loc Transilvania, Basarabia, Bucovina, Ungaria Rezultat Apărarea frontierelor României, stabilite prin tratatele de pace de la sfârșitul primului război mondial
Beligeranți
România Misiunea franceză	Ungaria sovietică Uniunea Sovietică Republica Populară Ucraineană
Conducători
Constantin Prezan Gheorghe Mărdărescu Traian Moșoiu Henri Berthelot Gyula Károlyi	Bela Kun
Efective
~ 197.000	~
Pierderi
~13.000 morți, răniți sau dispăruți

Operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918-1920) includ totalitatea acțiunilor militare desfășurate de Armata României, în perioada de la declararea celei de-a doua mobilizări, la 27 octombrie/9 noiembrie 1918 și demobilizarea armatei, la 20 martie 1920; principalele operații s-au desfășurat în decursul războiului Româno-Ungar din 1919 (15 aprilie-6 august).

Operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918-1920)

Aceste acțiuni militare pot fi grupate în trei operații importante:

• alungarea forțelor inamice de pe teritoriul Vechiului Regat;
• apărarea frontierei de est și nord-est amenințată de trupele sovietice ruse;
• dezarmarea trupelor austro-ungare din Bucovina, Transilvania, Crișana și Maramureș și înfrângerea trupelor sovietice maghiare care au inițiat operații militare împotriva României la data de 15 aprilie 1919.

În paralel, conducerea superioară a armatei, a contribuit la desfășurarea negocierilor dintre România și Antanta cu privire la stabilirea „liniilor de demarcație” cu Ungaria în 1918-1919 și la retragerea trupelor aliate din Banat și Dobrogea.

Contextul premergător reintrării României în război

Eliminarea forțelor inamice de pe teritoriul Vechiului Regat

La 27 octombrie/9 noiembrie 1918, România declară din nou război Puterilor Centrale decretând cea de-a doua mobilizare. Generalul Constantin Prezan este numit din nou șef al Marelui Cartier General, având ca prim obiectiv mobilizarea comandamentelor, forțelor și mijloacelor și de constituirea dispozitivului strategic.

Apărarea frontierei de est și nord-est

Incidente militare notabile

Articol principal: Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918.

Articol principal: Răscoala de la Hotin.

Acțiuni de sprijin

Articole principale: Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 și Corpurile Voluntarilor Români din Rusia#Al doilea corp de voluntari.

Luptele cu armata Ungariei Sovietice

Contextul politic și militar

Articol principal: Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919).

Demobilizarea armatei

La 20 martie 1920 în conformitate cu Înaltul Decret nr. 1162 din 18 martie 1920, Marele Cartier General este desființat, structurile sale fiind fie contopite cu structurile Marelui Stat Major, fie desființate. La aceeași dată, Generalul Constantin Prezan își prezintă demisia din armată, fiind pensionat a doua oară.

Bibliografie

• xxx, Marele Cartier General, Editura Machiavelli, București, 1996

Vezi și

• Republica Sovietică Ungaria

Legături externe

 Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.