Dumitru Topciu

Dumitru Topciu
Date personale
Nume la naștere	Dimitrie Gheorghe Topciu
Născut	2 septembrie 1888 Tomai, Găgăuzia, Moldova
Decedat	1958 (69 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	Imperiul Rus (–1917)  Republica Democratică Moldovenească (1917–1918)  Regatul României (1918–1947)  Republica Populară Română (1947–)
Ocupație	avocat bancher[*]​ politician agronom
Deputat al României
În funcție 25 decembrie 1933 – martie 1938
Circumscripția	Tighina
În funcție iunie 1931 – august 1932
În funcție iunie 1926 – august 1927
member of Sfatul Țării
În funcție noiembrie 1917 – 18 mai 1918
Legiuitor în Vremennîi sovet Rossiiskoi respubliki[*][[Vremennîi sovet Rossiiskoi respubliki (legislative assembly of the Russian Republic)|​]]
În funcție 7 octombrie 1917 – 7 noiembrie 1917
Partid politic	FRN (1939–1940) PNC (1935–1938) Partidul Național Agrar (1932–1935) PN-D (1931–1932) Partidul Poporului (1922–1931) Partidul Națiunii

Dumitru/Dimitrie Gheorghe Topciu (în găgăuză Dmitriy Topçu, în bulgară Димитър Топчу, transliterat: Dimitar Topchu, în rusă Дмитрий Георгиевич Топчу; n. 2 septembrie 1888, Tomai, Găgăuzia, Moldova – d. 1958, București, România) a fost un om politic român de etnie găgăuză.

Biografie

Născut în gubernia Basarabia într-un sat de găgăuzi, Topciu și-a început cariera ca avocat și susținător al bunăstării țăranilor basarabeni, indiferent de etnia lor. Atunci când a avut loc Revoluția din Februarie, Topciu a devenit membru al Consiliului Provizoiu al Republicii Ruse (un fel de parlament), militând pentru interesele găgăuzilor și bulgarilor în cadrul noii Rusii. După revoluția din Octombrie, Topciu s-a întors în Basarabia, unde a devenit membru al Sfatului Țării. Topciu a fost absent de la votul pentru unirea Basarabiei cu România, declarând ulterior că a absentat deoarece a ajutat trupele române lupta contra bolșevicilor în Basarabia, din calitatea sa de lider provizoriu al Județului Bender.

După ce a a scăpat de acuzațiile de contrabandă, Topciu a intrat în Partidul Poporului. În politica românească interbelică, el a militat pentru asimilarea găgăuzilor în societatea românească, mizând mai degrabă pe religia lor ortodoxă decât pe originea etnică turcică (pe care o considera un pericol ce putea duce la islamizarea găgăuzilor. A susținut naționalismul românesc, ajungând să fie ridiculizat în presă, dar și de Constantin Argetoianu, în memoriile sale. A devenit cunoscut pe plan național pentru opoziția sa față de consumul de alcool, promovând chiar interzicerea acestuia. A devenit deputat în parlamentul României în 1926, din partea Partidului Poporului, apoi în 1931, din partea Partidului Naționalist-Democrat. În această perioadă, Topciu a migrat de la agrarianism la fascism, intrând în 1932 în Partidul Național Agrar, al lui Octavian Goga. În 1933 a devenit din nou deputat, ales pe listele PNA, funcție în care va rămâne până la lovitura de stat de la 10 februarie 1938. L-a urmat pe Goga și în Partidul Național Creștin și a avut un rol important în răspândirea extremismului de dreapta în rândul găgăuzilor.

În urma instaurării dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Topciu s-a înscris în Frontul Renașterii Naționale. În urma ocupației sovietice a Basarabiei, Dumitru Topciu s-a refugiat în România, unde a contribuit la ajutarea refugiaților basarabeni din România. A avut un rol cheie în reorganizarea Frontului în Partidul Națiunii și a fost numit subsecretar de stat în Ministerul Agriculturii în Guvernul Ion Gigurtu. În al doilea război mondial, Topciu l-a susținut pe Ion Antonescu, dar și alianța cu Puterile Axei, promovând un antisemitism religios. După comunizarea României, Topciu a fost hărțuit de noile autorități, dar a evitat arestarea. A murit în obscuritate în București, în 1958, fiind înmormântat în cimitirul Bellu. A avut 2 copii: Dumitru Jr. - avocat și Eugenia - medic.