Eclipsa de Lună din 1 martie 1504

(Redirecționat de la Eclipsa lui Columb)

Eclipsa de Lună din 1 martie 1504 a fost o eclipsă totală de Lună, care a început să se producă, în America, îndată după apusul Soarelui din 29 februarie 1504.

Eclipsa de Lună a Cristofor Columb[1]

Cristofor Columb, vrând ca indigenii din Jamaica să continue să-i aprovizioneze echipajul înfometat, a reușit să-i intimideze prezicând corect producerea acestei eclipse, denumită adesea, din această cauză, eclipsa lui Columb.[2]

De la eclipsă au trecut &&&&&&&&&&&&&520.&&&&&0520 ani, &&&&&&&&&&&&&&50.&&&&&050 zile.

Vizibilitate modificare

 
Pământul văzut de pe Lună, în momentul maximului eclipsei
 
Trecerea Lunii prin umbra Pământului de la vest spre est (din dreapta spre stânga), reprezentată la intervale de o oră.

Eclipsa a fost vizibilă după apusul Soarelui din 29 februarie 1504, de pe cea mai mare parte a Americii de Nord și din toată America de Sud, din Europa și din Africa, la miezul nopții, din Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu puțin înainte de răsăritul Soarelui din 1 martie 1504.

«Eclipsa lui Columb» modificare

La 30 iunie 1503, Cristofor Columb a eșuat ultimele sale două caravele pe coastele Jamaicăi. Indigenii din insulă i-au întâmpinat pe Columb și echipajul său și i-au aprovizionat cu merinde, dar după șase luni, au încetat să-i mai aprovizioneze.[3]
Columb avea la bord un almanah scris de Abraham Zacuto, care conținea tabele astronomice care acopereau anii 1475-1506.[4] Consultându-le, Columb a remarcat iminenta producere a unei eclipse de Lună. A solicitat o întâlnire pentru ziua aceea cu cacique și i-a spus acestuia că zeul său s-a aprins de mânie față de tratamentul pe care populația locală îl aplica oamenilor săi; a spus că zeul său va oferi un semn clar al nemulțumirii sale, odată cu răsăritul Lunii.

Eclipsa și Luna roșiatică au apărut la timp, impresionându-i și înspâimântându-i pe băștinași. Fiul lui Columb, Ferdinand, a scris:

„cu multe strigăte și văicăreli, indigenii au venit în fuga mare de peste tot spre nave, încărcați cu provizii, rugându-l pe amiral să intervină pe lângă divinitate să nu-și reverse mânia asupra lor.[5] ...”

Columb s-a retras în cabină pentru „a se ruga” (în realitate pentru a măsura durata eclipsei cu o clepsidră); cu puțin timp înainte de sfârșitul totalității (după 48 de minute), el i-a anunțat pe băștinașii înspăimântați că tocmai au fost iertați[3], ceea ce li s-a confirmat când Luna a reapărut sub înfățișarea obișnuită.[6]

Calculul longitudinii modificare

Columb a fost probabil primul care a utilizat o eclipsă de Lună pentru determinarea longitudinii, o idee propusă de Hiparh. Aceste eclipse sunt vizibile în același moment de pe întreaga emisferă, însă ora solară la care se produc depinde de longitudinea locului de observație, o oră de diferență corespunzând cu 15 grade de longitudine.

Columb nu avea alt mijloc de măsurare a drumului parcurs spre vest. A utilizat eclipsa de Lună din 15 septembrie 1494, aproape de Hispaniola, și cea din 29 februarie 1504 în Jamaica, menționând în jurnal cu această ocazie că Jamaica se afla la 7 ore și 15 minute de Cádiz. Totuși, longitudinea reală a Jamaicăi corespunde unui decalaj de 4 ore și 44 minute. O eroare atât de importantă cere o explicație. D.W. Olson remarcă faptul că almanahul utilizat de Columb (fie că este al lui Regiomontanus, fie al lui Abraham Zacuto) dă ora maximului eclipsei, și presupune că exploratorul ar fi putut-o interpreta ca ora de început a eclipsei.[7] Aceasta ar explica o eroare de 150 de minute (și prin urmare de 37 de grade de longitudine), care l-ar fi putut încuraja pe Columb să creadă că ar fi atins Asia, și nu un nou continent.

Note modificare

  1. ^ Camille Flammarion, Astronomie Populaire, 1879, p. 231, fig. 86
  2. ^ Eclipsa totală de Lună din 29 februarie 1504 denumită „eclipsa lui Cristofor Columb”., pe webastro.net
  3. ^ a b [htttp://starryskies.com/The_sky/events/lunar-2003/columbus. eclipse. html „Christopher Columbus and the Lunar Eclipse”] Verificați valoarea |url= (ajutor). Accesat în . }
  4. ^ en Clayton J., Drees, The Late Medieval Age of Crisis and Renewal: 1300–1500 a Biographical Dictionary, 2001, pp. 511; totuși, alte surse menționează, de exemplu, Ephemeris, lucrare datorată astronomului german Regiomontanus: en Samuel Eliot Morison, Christopher Columbus, Mariner, 1955, pp. 184-92.
  5. ^ Columbus in the Americas, John Wiley and Sons, , ISBN 978-0-471-21189-1 
  6. ^ „How a Lunar Eclipse Saved Columbus”. Accesat în . .
  7. ^ en D.W. Olson, "Columbus and an eclipse of the Moon", Sky & Telescope, October 1992, pp. 437...440

Legături externe modificare