Eduard de Max

Eduard de Max
Date personale
Nume la naștere	Édouard Alexandre Max
Născut	27 februarie 1869 Iași, România
Decedat	28 octombrie 1924 (55 de ani) Paris, Île-de-France, Franța
Înmormântat	Cimitirul Montparnasse (28 octombrie 1926)
Cetățenie	România Franța
Ocupație	actor actor de film
Limbi vorbite	limba franceză
Activitate
Alma mater	Conservatoire national supérieur d'art dramatique[*]​ Colegiul Național din Iași

Eduard de Max (14 februarie 1869, Iași - 28 octombrie 1924, Paris, Franța) a fost un renumit actor francez de origine română, considerat unul din cei mai de seamă tragedieni ai timpului. Pe numele său real Eduard Alexandru Max el a fost fiul doctorului în medicină Emil Max, cel mai cunoscut ginecolog al vremii sale și membru al mișcării Junimea din Iași iar mama sa, născută Romalo, era rudă apropiată cu Elena Cuza.

După absolvirea Conservatorului debutează cu succes la Paris în rolul Poetului din "Noaptea de octombrie" de Alfred de Musset. Au urmat peste 300 de roluri pe mari scene ale lumii din Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Atena, București, Cairo, Madrid, Buenos Aires, Rio de Janeiro, New York, Geneva, etc.

Renumitul cronicar teatral Ioan Massoff amintește într-un manuscris inedit aflat în posesia lui Fabian Anton faptul că, "încă elev la Conservatorul din Paris, Eduard de Max, a apărut, în seara de 24 septembrie 1888, pe scena Teatrului Național București, în cadrul unui festival. El a recitat din Eminescu poezia "Rămâi la mine", un fragment din Ruy Blas și a jucat, împreună cu Ana Popescu, în limba franceză, "La Nuit d'Octobre" de Alfred de Musset.

De asemenea, la 10 aprilie 1893, de Max apare pe scena teatrului Odéon interpretînd rolul poetului Horațiu din piesa în versuri "Glycére" de Eugene Boyer, după care, alături de Sarah Bernhardt, a jucat pe scena teatrului Renaissance, rolul principal din "Regele" de Jules Lemaitre.

Din 1890 apare în roluri importante ale scenei franceze, fiind un concurent serios al celebrei actrițe Sarah Bernhardt.

Între 4 - 13 octombrie 1904 o trupă franceză în frunte cu Eduard de Max și Maria Ventura a dat o serie de reprezentații pe scena Teatrului Național București.

Între 1908 și 1912, Eduard de Max apare în filmele companiei franceze "Film d'art". În 1913 de Max primește un important rol în adaptarea celebrului roman al lui Alexandre Dumas, "Cei trei muschetari" (1913).

De asemenea, în 1920, Eduard de Max îl întruchipează pe Richelieu în adaptarea părții a doua a filmului "Cei trei muschetari" (1921), un film mut conceput ca serial și produs de Pathé Frères. Tot rolul lui Richelieu va întruchipa și în cea de a treia parte a seriei Muschetarilor - Cinci ani mai târziu (1922).

Numit Societar al Comediei Franceze alături de românii Elizabeth Nizan, Jean Yonnel și Maria Ventura la data de 1 ianuarie 1918.

Eduard de Max a fost cel care a intermediat accesul marelui actor Tony Bulandra pe scenele teatrului francez.

Arhiva Eduard de Max se află în posesia lui Fabian Anton.

Studii

• Liceul Național din Iași
• Conservatorul de Artă din Paris, Franța

Scrieri

• Eduard de Max a publicat în revista franceză "Le Printemps des lettres" (aprilie 1911)

Roluri în teatru

• Gysmonda de Victorien Sardou
• Glycére de Eugene Boyer
• Regele de Jules Lemaitre
• Repas du Lion de François de Curel
• Fedra de Racine
• Don Carlos de Friedrich Schiller
• Britannicus de Racine
• Perșii de Eschil
• Andromaca de Racine
• Julius Cezar de William Shakespeare
• Judith Renaudin de Pierre Loti
• Electra de Benito Perez Galdos
• Notre Dame de Paris de Victor Hugo
• Herakléa de Auguste Villeroy
• Le Cloître de Emile Verhaeren (1900)
• Le Roi Candaule de André Gide
• Théroigne de Méricourt de Paul Hervieu (1902)
• L'Aiglon de Edmond Rostand(reluat în 1902)
• Werther de Decourcelle și Crisafulli (1903)
• La Sorcière de Victorien Sardou (1903)
• Angelo tyran de Padoue de Victor Hugo (1905)
• Adrienne Lecouvreur de Eugène Scribe, Adelaide Ristori, Ernest Legouvé (1907)
• Timon d'Athènes de Emile Fabre
• L'Otage de Gabriel Trarieux (1907)
• Perce Neige et les sept gnomes de Jeanne Dortzal (1909)
• La Dame de Monsoreau de Alexandre Dumas (1911)
• Le Procès de Jeanne d'Arc de Emile Moreau (1911)
• L'Homme riche de Jean-José Frappa și Henri Dupuy-Mazuel (1914)
• Les Phéniciennes de Georges Rivollet
• Les Fâcheux
• La Mort enchaînée de Maurice Magre
• La Nuit de Décembre de Alfred de Musset
• Le Repas du Lion de François de Curel
• L'Hérodienne de Albert du Bois
• Le Procès de Jeanne d'Arc de Émile Moreau
• Israël de Henry Bernstein
• L'Impératrice de Catulle Mendès
• Timon d'Athènes de Émile Fabre
• Izeyl de Eugène Morand

Roluri în film

• Milady (1923)
• Le bossu (1923)
• Vingt ans après (1922) - rol Richelieu
• Le mauvais garçon (1922)
• Messalina (1922)
• Les trois mousquetaires (1921/I) - rol Richelieu
• L'ami Fritz (1920)
• Le masque d'horreur (1912)
• Les trois mousquetaires (1912)
• Une vengeance d'Edgar Poë (1912)
• Athalie (1910)
• Polyeucte (1910)
• La Tosca (1909)
• Macbeth (1908)

Controverse

Eduard de Max a fost considerat unul din cei mai extravaganți actori ai acelor vremuri. El a specializat în roluri de împărați decadenți, precum Nero și Heliogabalus, mergînd pînă într-acolo încît a apărut semi-nud pe scenă în piesa "Promethee" de Jean Lorrain (1900). Lăudat de unii ca fiind cel mai mare actor al timpul său, de Max a fost în aceeași măsură și atacat de gazetarii și biografii homofobi.

Eduard de Max a fost considerat la fel de extravagant ca prietena sa, Sarah Bernhardt. El s-a înconjurat de o serie întreagă de tineri artiști homosexuali pe care îi patrona. Renumitul scriitor André Gide a scris piesa de teatru "Saul" - ce conține puternice aluzii homosexuale - pentru el în 1898, însă nici un teatru nu a acceptat să o monteze pînă în 1922. Un alt artist celebru a cărui carieră a fost lansată de către de Max a fost și Jean Cocteau.

În 1908, un alt tînăr artist, Armory (pe numele său real Carle Lionel Dauriac), a scris o comedie intitulată "Le chrysanthèmes Monsieur" al cărei personaj principal era un amestec de Oscar Wilde, Jean Lorrain și Eduard de Max. Armory sperat că de Max însuși ar putea juca rolul principal, însă acesta a refuzat.