Deschide meniul principal
Elena Ilinoiu Codreanu
Elena si CZ Codreanu.png
Corneliu Zelea Codreanu și Elena Ilinoiu la nunta lor din 14 iunie 1925
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (91 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicMișcarea Legionară  Modificați la Wikidata

Elena Ilinoiu (cunoscută și ca Elena sau Lilica Codreanu) (n. 1902, Dedulești, Brăila - d. 5 septembrie 1994, București) a fost o membră a Mișcării Legionare și soția lui Corneliu Zelea Codreanu.

Elena Ilinoiu a fost fiica lui Constantin Ilinoiu, funcționar la Căile Ferate. A obținut o licență de litere și, în perioda studiilor, îl cunoaște pe Corneliu Zelea Codreanu. Căsătoria a avut loc după achitarea lui Codreanu în procesul asasinării prefectului de poliție Manciu: căsătoria civilă a fost la Huși iar cea religioasă a fost organizată la Focșani, în Crîngul Petrești, pe 14 iunie 1925, nuntă la care au asistat între 80.000 și 100.000 de persoane.[1][2]

După asasinarea lui Codreanu în 1938, Elena Ilinoiu s-a ascuns în Ardeal împreună cu Cătălina, fetița pe care cuplul Codreanu o adoptase; apoi a trecut în Cehoslovacia, ajungând la Praga și apoi, cu sprijinul legionarilor aflați în Germania, s-a refugiat la Berlin.[1]

În 1940, după accesiunea la putere a Mișcării legionare, ea se reîntoarce în România și se stabilește la Huși, în casa socrilor.

În primii ani după venirea la putere a regimului comunist, Elena Ilinoiu nu a fost pe lista neagră a persoanelor urmărite de noul regim. A fost obligată să restituie automobilul Buick care îi fusese pus la dispoziție de Ministerul Înzestrării Armatei însă și-a putut păstra debitul de tutun. Doar câțiva ani mai târziu, ca urmare a „intervențiilor” unor „tovarăși membrii PMR cu munci de răspundere”, i-a fost retrasă, în 1950, autorizația de funcționare a debitului de tabac[3] după care a devenit deținut politic al regimul comunist, trecând prin închisorile de la Mislea, Târgșor, Arad, Oradea.

După eliberarea din închisoare a fost deportată, până în 1964, în Câmpia Bărăganului, la Lătești, unde își aveau domiciliu obligator, printre alții, Constantin Ticu Dumitrescu, Adrian Marino, Paul Goma, Nicolae Balotă, Maria Antonescu, soția mareșalului Ion Antonescu, Gheorghe Flondor, Nadia Russo.

ReferințeModificare

Legături externeModificare

  • ^ a b Cristoiu, Abeaboeru, 2010
  • ^ Heinen, 1999, p. 116
  • ^ Jurnalul Național, 18 martie 2005