Elena Ilinoiu Codreanu
| Elena Ilinoiu Codreanu | |
 Corneliu Zelea Codreanu și Elena Ilinoiu la nunta lor din 14 iunie 1925 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  Dedulești, România |
| Decedată | (91 de ani)[1] București, România |
| Căsătorită cu | Corneliu Zelea Codreanu |
| Copii | Cătălina (adoptată) |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politiciană |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Partid politic | Mișcarea Legionară |
Modifică date / text  | |
Elena Zelea Codreanu (nume la naștere Elena Ilinoiu, n. 2 decembrie 1902, Dedulești, județul Brăila, Regatul României – d. 5 septembrie 1994, București, România), a fost o membră a Mișcării Legionare și soția lui Corneliu Zelea Codreanu.
S-a căsătorit a doua oară, cu colonelul Constantin Praporgescu, fiul generalului David Praporgescu.
Biografie
modificareElena Ilinoiu a fost fiica lui Constantin Ilinoiu, funcționar la Căile Ferate, licențiată în litere și, în perioada studiilor, l-a cunoscut pe Corneliu Zelea Codreanu. Căsătoria a avut loc după achitarea lui Codreanu în procesul asasinării prefectului de poliție Manciu: căsătoria civilă a fost la Huși, iar cea religioasă a fost organizată la Focșani, în Crîngul Petrești, pe 14 iunie 1925, nuntă la care au asistat între 80.000 și 100.000 de persoane.[2][3]
După asasinarea lui Codreanu în 1938, Elena Ilinoiu s-a ascuns în Ardeal împreună cu Cătălina, fetița adoptată de cuplul Codreanu, apoi a trecut în Cehoslovacia, la Praga și, cu sprijinul legionarilor aflați în Germania, s-a refugiat la Berlin.[2]
În 1940, după ascensiunea la putere a Mișcării legionare, ea s-a întors în România și s-a stabilit în casa socrilor din Huși.
În primii ani după venirea la putere a regimului comunist, Elena Ilinoiu a fost obligată să restituie automobilul Buick care îi fusese pus la dispoziție de Ministerul Înzestrării Armatei, însă și-a putut păstra debitul de tutun. Câțiva ani mai târziu, i-a fost retrasă, în 1950, autorizația de funcționare a debitului de tabac,[4] după care a devenit deținut politic, trecând prin închisorile de la Mislea, Târgșor, Arad, Oradea.
După eliberarea din închisoare a fost deportată, până în 1964, în Câmpia Bărăganului, la Lătești, unde își aveau domiciliu obligatoriu, printre alții, Constantin Ticu Dumitrescu, Adrian Marino, Paul Goma, Nicolae Balotă, Maria Antonescu (soția lui Ion Antonescu), Gheorghe Flondor și Nadia Russo.
Note
modificareReferințe
modificare- Ion Cristoiu, Nunta lui Zelea Codreanu: un exemplu de marketing politic, Historia, nr. 100, aprilie 2010
- Dinu Zamfirescu, Mișcarea Legionarǎ în țarǎ și în exil: puncte de reper (1919-1980), Colecția Cronos, Editura Pro Historia, 2005, ISBN 978-973-8706-63-7, 215 pagini
- Armin Heinen, Legiunea "Arhanghelul Mihail" - mișcare socială și organizație politică: o contribuție la problema fascismului internațional, Editura Humanitas, 1999, ISBN 978-973-2802-26-7, 546 pagini
- "Din interese superioare de stat" în 1950, nevasta Căpitanului era proprietara unui debit de tutun Arhivat în , la Wayback Machine., Jurnalul Național, 18 martie 2005
- Marcu George, Ilinca Rodica, Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009, ISBN 978-973-7839-55, p. 78
- Vasile Calestru, Martiraj în Bărăgan. Lătești, Casa Editorială Demiurg, Iași, 2006, 380 pagini
- Cristian Sandache, Istorie și biografie: Corneliu Zelea Codreanu, Editura Mica Valahie, ISBN 978-973-7858-92-4
Legături externe
modificare- Petre Abeaboeru, Nunta lui Zelea Codreanu: eveniment monden și scandal politic, Adevărul, 14 aprilie 2010
- "Din interese superioare de stat" in 1950, nevasta Capitanului era proprietara unui debit de tutun, 18 martie 2005, Ion Cristoiu, seria "Istoria ca telenovelă", Jurnalul Național
- Nunta lui Corneliu Zelea Codreanu (1925), fișa filmului documentar pe Cinemagia
- Elena Codreanu despre omul Corneliu Codreanu, interviu pe Youtube