Elena Popea
| Elena Popea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Brașov, Austro-Ungaria |
| Decedată | (62 de ani) București, România |
| Părinți | Ioan Popea |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | pictoriță |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Studii | Facultatea de filologie din Leipzig, Academia de artă feminină din München, Academia particulară de pictură din Montparnasse |
| Pregătire | Angelo Jank[*], Caroline Kempter[*], Lucien Simon, Andre Lhote |
| Mișcare artistică | impresionism, postimpresionism, Cenaclul Idealist[*], Tinerimea artistică |
Modifică date / text  | |
Elena Popea (n. , Brașov, Austro-Ungaria – d. , București, România) a fost o pictoriță română.
Biografie
modificareElena Popea s-a născut la Brașov în 1879, tatăl său fiind Ioan Popea (1839-1903), cunoscut profesor la gimnaziul român din Brașov și frate al episcopului Nicolae Popea (1826-1908).[1][2]
După terminarea studiilor secundare în Brașov a studiat filologia la Leipzig și apoi pictura la Berlin, la Academia de artă feminină din München (Damenakademie(de)[traduceți]) și în coloniile artistice de la Landsberg am Lech și Stornberg See, unde i-a avut profesori pe Angelo Jank(de)[traduceți], Jordan Jakob și Caroline Kempter(de)[traduceți].[3]
Își continuă studiile de arte plastice la Paris cu Lucien Simon și, după Primul Război Mondial, cu André Lhote la Academia particulară de pictură din Montparnasse.[2][3]
Debutul expozițional al Elenei Popea are loc în anul 1905 prin participarea la „Expoziția națională” organizată de Societatea ASTRA la Sibiu. Expune ulterior atât în țară, la București și Cluj (Tinerimea artistică, Salonul oficial), cât și în străinătate, la Paris - Salonului Independenților, la Muzeul Jeu de Paume, Londra, la Galeriile Claridge și Amsterdam.[3]
Sursele de inspirație le-a găsit în împrejurimile Branului și Clujului, unde își petrecea perioada de vară, cât și în numeroasele călătorii pe care le-a realizat: Londra (1927), Olanda (1928), Italia (1929, 1934), Spania (1932), Norvegia și Danemarca (1935), Grecia, Siria, Palestina, Egipt (1937) și Scoția (1938).[2][3]
Picturile sale sunt expuse în numeroase muzee din România: Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Muzeul de Artă din Brașov, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul Municipiului București, Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, Muzeul de Artă din Constanța.
În anul 1975 a avut o retrospectivă la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.
Referințe și note
modificare- ^ „Dilele de serbatóre din Caransebesiu”, Biseric'a si Scóla, Fóia bisericésca, scolastica, literara si economica, Anulu XIII, Nr. 28, Aradu, 9/21 Iuliu 1889, p. 220.
- ^ a b c Radu Popica, Pavel Șușarǎ, Iulia Mesea, Elena Popea, Editura Muzeului de Artă Brașov, Brașov, 2010, ISBN: 978-606-92557-1-1
- ^ a b c d Pagina „Expoziția retrospectivă Elena Popea. 24 septembrie - 14 noiembrie 2010” Arhivat în , la Wayback Machine. pe situl Muzeului de Artă Brașov. Pagină accesată la 30 martie 2014.
Bibliografie
modificare- Tudor Octavian, „Elena Popea (1879-1941)”, Ziarul de Duminică, 12 decembrie 2002, accesat pe 28 martie 2014.
- Maria Dumitrescu, Elena Popea, Editura Meridiane, 1969.
- Maria Chira, Elena Popea: 1879-1941 : expozitįa retrospectivă, Cluj-Napoca, Muzeul de Artă, 1975.
- ro Muzeul de Artă din Brașov - Catalog Elena Popea
Legături externe
modificare- Marius Tița (), „Fapte de piață și vieți de creatori”, Ziarul Bursa, accesat în
- „Creații semnate Elena Popea, expuse la Muzeul de Artă.”, Telegraf Online Constanta, , accesat în
-
Elena Popea - Castelul Bran, Muzeul de Artă Brașov -
Elena Popea - Interior din castelul Bran, Muzeul de Artă Constanța -
Elena Popea - Biserica din Campulung - Muscel, colecție particulară -
Elena Popea - Lectura -
Elena Popea - Nud, Muzeul Municipiului București -
Elena Popea - Țărancă cu cofe, Muzeul Național Brukenthal Sibiu
