Elie Carafoli
| Elie Carafoli | |||
 Inginerul Elie Carafoli | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 15 septembrie 1901 Veria, Grecia | ||
| Decedat | 24 octombrie 1983, (82 de ani) București, Republica Socialistă România | ||
| Copii | Marina | ||
| Cetățenie |  România.svg){kind=small} Imperiul Otoman  | ||
| Ocupație | inginer | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Educație | Școala Politehnică din București Universitatea Sorbonna | ||
| Alma mater | Universitatea din Paris Universitatea din București Universitatea Politehnica din București Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București | ||
| Organizație | Universitatea din București Universitatea Politehnica din București | ||
| Cunoscut pentru | inovații în domeniul aeronauticii | ||
| Premii | Médaille d'honneur argent Medalia Carl Friedrich Gauss | ||
| |||
 Membru al Academiei de Științe din România | |||
Modifică date / text  | |||
Elie Carafoli (n. , Veria, Macedonia și Tracia(d), Grecia – d. , București, România) a fost un inginer român, de origine aromână, constructor de avioane, membru al Academiei Române din 1948, considerat unul dintre pionierii aeronauticii, în particular al domeniului aerodinamicii.
Biografie
modificareAni timpurii, educație
modificareS-a născut la Veria (Macedonia, Grecia) într-o familie de aromâni. Studiile liceale le-a făcut la Școala Comercială românească din Salonic și, pentru câteva luni, la liceul din Bitolia. Și-a continuat studiile la Liceul Gheorghe Lazăr din București și la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la "Mănăstirea Dealu". Cursurile universitare le-a făcut la Școala Politehnică din București în perioada 1919-1924, unde a obținut diploma de inginer electromecanic.
Plecat la Paris, a audiat cursurile de mecanica fluidelor și cele de aerodinamică la Sorbona, unde și-a luat doctoratul în fizică-matematică.[1]
Contribuții în Franța
modificareÎncepe să lucreze în Laboratorul Aerotehnic de la Saint-Cyr, alături de Albert Toussaint și Paul Painlevé. Aici realizează un tunel aerodinamic destinat vizualizării mișcării fluidelor, foarte mult apreciat la Congresele Internaționale de Aerodinamică, fiind distins în 1928 cu Médaille d'honneur argent.
Contribuții în România
modificareReîntors în țară, Carafoli a fost numit conferențiar și a susținut primul curs de Aeronautică la Școala Politehnică din București în anul 1928. A fost primul pas în înființarea Facultății de Aeronave din București. A fost numit profesor provizoriu în 1931 și a fost definitivat în 1933. Împreună cu Ion Stroescu, a conceput și construit tunelul aerodinamic al Școlii Politehnice din București (1931), primul din sud-estul Europei.
În aceeași perioadă (1928 - 1933) a lucrat și ca inginer-șef al Serviciului de studii și construcții și director al Industriei Aeronautice Române de la Brașov.
În 1949 a înființat și organizat "Institutul de mecanică aplicată" al Academiei Române, din care a derivat "Institutul de mecanica fluidelor" și, ulterior, "Institutul de Mecanica fluidelor și construcții aerospațiale".
Contribuții generale
modificareElie Carafoli a studiat teoria mișcării generale a unui fluid în jurul unui contur, efectuând cercetări asupra aripilor monoplane și a mișcărilor conice în regim supersonic.
Profilul aripilor de avion cu bordul de fugă rotunjit, prezentat la Paris în 1928 a fost numit profil Carafoli.[2]
Elie Carafoli a conceput o largă serie de avioane autohtone, cu performanțe foarte diverse. Astfel, a proiectat modelele IAR CV 11, IAR-12, IAR-13, IAR-14, IAR-15, IAR-16, IAR-21, IAR-22, IAR-23, IAR-24, produse la IAR.
Distincții și aprecieri
modificareActivitatea lui Elie Carafoli s-a bucurat de o largă prețuire atât în țară, cât și în străinătate.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1937[3].
În 1948 a devenit membru al Academiei RPR și, în anul următor, membru al Academiei de Științe din New York.
De asemenea, Elie Carafoli a fost membru al Academiei Internaționale de Astronautică, membru al Academiei de Științe din Toulouse, precum și președinte al Federației Internaționale de Astronautică, din partea căreia a primit medalia de argint.
În 1970 a primit medalia "Carl Friedrich Gauss", distincție conferită de către Braunschweigischen Wissenschaftlichen Gesselschaft, pentru activitate deosebită în aerodinamică. Tot în 1970 a primit Medalionul „Apollo 11”, decernat de NASA.
A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]
Scrieri
modificare- 1928 — Aérodynamique des ailes d'avion (Paris)
- 1929 — Influence des ailerons sur les propriétés aérodynamiques des surfaces sustentratices, Le Centre du Documentation Aéronautique Internationale de l'Aero-Club de France, (Paris)
- 1930 — Calcul des performances d'un avion, Imprimeria Centrală
- 1942 — Probleme de aerodinamica și mecanica avionului, cu Nicolae Tipei, Editura Politechnicei
- 1951 — Aerodinamica, Editura Tehnică, București
- 1954 — Aurel Vlaicu. Inventator, constructor și zburător romîn, Editura Societății Pentru Răspândirea Științei și Culturii
- 1955 — Mecanica Fluidelor (2 vol.), cu Teodor Oroveanu, Editura Academiei Republicii Populare Române
- 1956 — High-speed Aerodynamics (Compressible Flow), Editura Tehnică
- 1957 — Aerodinamica vitezelor mari. Fluide compresibile, Editura Academiei Republicii Populare Române
- 1960 — Aurel Vlaicu. Pionier al aviației romînești, Editura Societății Pentru Răspândirea Științei și Culturii
- 1964 — Wing Theory in Supersonic Flow (Oxford)
- 1974 — Hermann Oberth. Wege zur raumachiffahrt, Hans Bart, Editura Kriterion (co-redactor)
- 1981 — Dinamica fluidelor incompresibile, cu V. N. Constantinescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România
- 1984 — Dinamica fluidelor compresibile, cu V. N. Constantinescu, Editura Academiei Republicii Socialiste România
Bibliografie suplimentară
modificare- fr Carafoli, Elie (). Recherches expérimentales sur les ailes monoplanes (exécutées à l'Institut aérotechnique de Saint-Cyr). Paris: E. Blondel La Rougery. OCLC 6705912.
- en Carafoli, Elie (). High-speed aerodynamics, compressible flow. New York: Pergamon Press. OCLC 1455552.
- en Nastase, Adriana; Carafoli, Elie; Mateescu, Dan (). Wing theory in supersonic flow. New York: Pergamon Press. ISBN 0-08-012330-9.
Audio-video
modificare- 1970: Discursul lui Elie Carafoli ṭinut în aula Academiei, în cinstea lui Henri Coandă, în arhivele Societății Române de Radiodifuziune
- Academicianul Elie Carafoli, la Sesiunea omagială organizată sub egida Academiei Române, 24 septembrie 2009
- Mihai Vișinescu, Marina Carafoli, Elie Carafoli - O aripă românească, 5 iunie 2016
Referințe
modificare- ^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 154.
- ^ Savantul Elie Carafoli, fondatorul ṣcolii aerodinamice române, pe rador.ro, 15 septembrie 2014
- ^ Album aniversar (1935–2015). Academia de Științe din România. Asociația Oamenilor de Știință din România. Academia Oamenilor de Știință din România, p.159
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 5.
Legături externe
modificare- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
- ro "Academician Elie Carafol" – Biografie , la Incas.ro
- ro "Elie Carafoli" – short bio, at aviatori.ro
- en Biografia Arhivat în , la Wayback Machine. lui Elie Carafoli
- en Despre Elie Carafoli, la Aviatori.ro.
- Elie Carafoli[nefuncțională], 31 ianuarie 2009, Vasile Surcel, Jurnalul Național