Elio de Angelis
| Elio de Angelis | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Roma, Italia[1] |
| Decedat | (28 de ani)[1] Marsilia, Franța[1] |
| Înmormântat | cimitero del Verano[*] |
| Cauza decesului | smoke inhalation injury[*] |
| Cetățenie |  Italia |
| Ocupație | motociclist[*] pilot de curse automobilistice[*] pilot de Formula 1 pianist |
| Limbi vorbite | limba italiană |
| Cariera în Campionatul Mondial de Formula 1 | |
| Ani activi | 1979 - 1986 |
| Echipe | Shadow Lotus Brabham |
| Titluri | 0 |
| Curse | 110 (108 starturi) |
| Victorii | 2 (1,82%) |
| Pole-uri | 3 (2,73%) |
| Tururi rapide | 0 (0%) |
| Podiumuri | 9 (8,18%) |
| Puncte | 122 |
| Prima cursă | Argentina 1979 |
| Prima victorie | Austria 1982 |
| Ultima victorie | San Marino 1985 |
| Ultima cursă | Monaco 1986 |
Modifică date / text  | |
Elio de Angelis (n. , Roma, Italia – d. , Marsilia, Franța) a fost un pilot italian de Formula 1 care a activat în perioada 1979 - 1986 pentru echipele Shadows, Lotus și Brabham. Lui Elio De Angelis îi plăcea să cânte la pian. Metoda lui de a cânta la pian a fost modelată nu numai de profesionalism, dar și de virtuozitate.
Carieră
modificareElio de Angelis s-a născut la Roma. Tatăl său, Giulio de Angelis, a fost un notabil pilot de curse pe apă. După o perioadă scurtă în care a practicat cartingul, a continuat în formula 3 câștigând în 1977 Campionatul Italian de Formula Trei. În 1978, el a concurat în British Formula Series. În 1979 a debutat în formula 1 la echipa Shadow. A încheiat cursa din Argentina pe locul 7, iar campionatul pe locul 15 cu doar 3 puncte. În 1980 a semnat un contract cu echipa Lotus, iar la vârsta de 21 a fost aproape de a devenit cel mai tânăr câștigător de Grand Prix din toate timpurile, când a terminat pe al doilea loc Marele Premiu al Braziliei de la Interlagos. Prima lui victorie a fost în 1982 la Marele Premiu al Australiei, cu 0,05 secunde mai rapid decât Keke Rosberg. Victoria a fost și ultima pe care managerul echipei Lotus, Colin Chapman, a reușit să o săbătorească. Chapman a murit în decembrie anul respectiv, iar Peter Warr a devenit noul director al echipei Lotus. În 1983 Lotus a schimbat motoarele Cosworth cu cele Renault, dar s-a dovedit a fi un an dezamăgitor pentru echipa britanică. Cel mai bun rezultat a lui Elio de Angelis a fost un loc 5 la Marele Premiu al Italiei din 1983. În 1984 De Angelis a avut un sezon mai reușit, acumulând un total de 34 de puncte. În 1985, De Angelis a părăsit echipa Lotus la sfârșitul sezonului după ce și-a dat seama că toate eforturile echipei se concentrau asupra colegului de echipă Ayrton Senna. De Angelis a concurat pentru echipa Brabham ca și înlocuitor al dublului campion mondial Nelson Piquet.
Moartea
modificarePe 14 mai 1986, în timpul testelor de la circuitul Paul Ricard din Franța, Elio de Angelis a parcurs 17 tururi de pistă când aripa spate s-a desprins la viteza a șasea. Nu au existat martori oculari în timpul accidentului. Rămășițele aripii spate au zburat peste bariera de protecție. De Angelis a fost scos, inconștient și cu leziuni la cap, din cabina de pilotaj de către mecanicii lui și nu de către echipa de salvare. În ziua urmatoare a decedat la spitalul La Timone din Marseilles în care a fost internat.