Elisabeta Ionescu
| Elisabeta Ionescu | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Informații generale | |||||||||
| Nume complet | Elisabeta Ionescu | ||||||||
| Data nașterii | 20 martie 1953 | ||||||||
| Locul nașterii | București, România | ||||||||
| Data decesului | (66 de ani) | ||||||||
| Locul decesului | București | ||||||||
| Înălțime | 1,70 m | ||||||||
| Greutate | 59 kg | ||||||||
| Post | Portar | ||||||||
| Informații despre echipă | |||||||||
| Echipa actuală | Retrasă din activitate | ||||||||
| Cluburi de seniori* | |||||||||
| Ani | Club | ||||||||
 ȘSE 2 București | |||||||||
| Echipa națională | |||||||||
| Ani | Țară | Ap | (G) | ||||||
| 1971– |
România | 81 | (0) | ||||||
Palmares
| |||||||||
|
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern # Selecții și goluri la națională până la data de 8 aprilie 2012 | |||||||||
Modifică date / text  | |||||||||
Elisabeta Ionescu (n. 20 martie 1953, București[1] – d. 7 iunie 2019, București[2]) a fost o handbalistă română, care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar.
Biografie
modificareElisabeta Ionescu a fost componentă a selecționatei României care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia[3] și a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.[4]
În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[4] Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi).[4] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[4]
Astfel, în final, Elisabeta Ionescu a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[3] Ea a jucat în toate cele cinci meciuri.[5]
Elisabeta Ionescu fost chemată pentru prima dată în 1971 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 81 de partide.[6]
Palmares
modificare- Echipa națională
- Campionatul Mondial:
Medalie de argint: 1973
Distincții
modificareÎn 1976, Elisabetei Ionescu i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului” pentru locul 4 obținut la Olimpiadă, iar în 1998, titlul de „Maestru Emerit al Sportului” pentru medalia de argint obținută la Campionatul Mondial din 1973.[3]
Decorații
modificare- Medalia „Meritul Sportiv” clasa I (18 august 1976) „pentru rezultatele deosebite obținute la Jocurile olimpice de vară de la Montreal – 1976, precum și pentru contribuția adusă la dezvoltarea activității sportive și la creșterea prestigiului sportului românesc pe plan internațional”[7][8]
Referințe
modificare- ^ „A murit Elisabeta Ionescu, fostul portar al echipei Constructorul Baia Mare”, Axanews.ro, , arhivat din original la , accesat în
- ^ „Doliu în lumea sportului. Elisabeta Ionescu, fosta vicecampioană mondială la handbal, a murit”. dcnews.ro. . Accesat în .
- ^ a b c „Palmares, date statistice – Retrospectivă competiții interne și internaționale” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ a b c d „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f) 1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Elisabeta Ionescu la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)
- ^ „Palmaresul individual și al echipelor naționale în jocurile interțări” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Decretul prezidențial nr. 250 din 18 august 1976 privind conferirea de distincții ale Republicii Socialiste România unor sportivi, antrenori și activiști din domeniul educației fizice și sportului, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XII, nr. 79, Partea I, miercuri 25 august 1976, p. 3.
- ^ „DECRET nr. 250 din 18 august 1976”. Monitorul Juridic. Accesat în .