Viorica Ionică

handbalistă română
Viorica Ionică
Informații generale
Nume complet Viorica Doina Reta Ionică
Data nașterii 20 iunie 1955
Locul nașterii Piatra Neamț, România
Data decesului 15 august 2020 (65 ani)
Locul decesului Dochia, Piatra Neamț
Naționalitate Română
Înălțime 1,78 m
Greutate 69 kg
Post Portar
Informații despre echipă
Echipa actuală Retrasă din activitate
Cluburi de juniori
Ani Club
Flag of Romania (1965-1989).svg ȘSE Piatra-Neamț
Flag of Romania (1965-1989).svg ȘSE Constanța
Cluburi de seniori*
Ani Club
Flag of Romania (1965-1989).svg IEFS București
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1973–1983 Flag of Romania (1965-1989).svg România 237 (1)
Titluri
Căpitan (România)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național
# Selecții și goluri la națională până la data de 16 decembrie 2014

Viorica Doina Reta Ionică (n. 20 iunie 1955, Piatra Neamț – d. 15 august 2020[1], Dochia) a fost o handbalistă română care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar.

BiografieModificare

Viorica Ionică a început să joace handbal la Școala Sportivă de Elevi Piatra Neamț, sub îndrumarea fostului mare antrenor emerit Ovidiu Țoc.[2]

Viorica Ionică a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.[3]

În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[3] Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi).[3] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[3]

Astfel, în final, Viorica Ionică a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[4] Ea a jucat în toate cele cinci meciuri.[5]

Viorica Ionică a mai făcut parte din selecționata României care s-a clasat pe locul șapte la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1978, desfășurat în Cehoslovacia, și din cea care s-a clasat a opta la Campionatul Mondial din 1982, care s-a ținut în Ungaria.[3]

Viorica Ionică fost chemată pentru prima dată în 1973 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 237 de partide.[6] Este portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională din istoria handbalului feminin, fiind urmată de Luminița Dinu-Huțupan, cu 201 selecții,[6]descoperita si formata tot de marele antrenor emerit Ovidiu Toc.

Viorica Ionică a fost timp de mai mulți ani căpitanul echipei naționale a României.[7]

PalmaresModificare

  • Portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională: 237

DistincțiiModificare

În 1976, Viorica Ionică a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”.[8]

În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Vioricăi Ionică i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.[9]

ReferințeModificare

  1. ^ „A decedat Doamna de Aur a handbalului românesc, Viorica Ionică”. Federația Română de Handbal. . Accesat în . 
  2. ^ Constantin Radu Rusu (). „Cu prilejul Zilelor LPS Piatra-Neamț, Memorialul Ovidiu Țoc la handbal”. RealitateaMedia. Accesat în . 
  3. ^ a b c d e „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f) 1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  4. ^ „Palmares, date statistice – Retrospectivă competiții interne și internaționale” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  5. ^ Viorica Ionică la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)
  6. ^ a b „Palmaresul individual și al echipelor naționale în jocurile interțări” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  7. ^ Constantin Radu Rusu (). „Ovidiu Țoc - primii patru ani ai eternității”. RealitateaMedia. Accesat în . 
  8. ^ „DECRET nr. 250 din 18 august 1976”. Monitorul Juridic. Accesat în . 
  9. ^ „Federația de Handbal onorează jucătoarele cu peste 100 de selecții la națională”. ProSport. . Accesat în .