Emma a Normandiei

(Redirecționat de la Emma de Normandia)
Emma a Normandiei

Emma primind manuscrisul "Encomium Emmae Reginae" din mâna autorului (fii ei Eduard Confesorul și Hardeknud în plan secund)
Date personale
Născută985 d.Hr. Modificați la Wikidata
Normandia, Guernsey Modificați la Wikidata
Decedată (67 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Winchester, Regatul Angliei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCatedrala din Winchester Modificați la Wikidata
PărințiRicard Ier Sans-Poûr[*][[Ricard Ier Sans-Poûr (10th-century Duke of Normandy)|​]][3][4]
Gunnora[*][[Gunnora (wife of Richard I of Normandy)|​]][3][4] Modificați la Wikidata
Frați și suroriHavoise de Normandie[*][[Havoise de Normandie (Medieval noblewoman)|​]]
Maud of Normandy[*][[Maud of Normandy (French noble)|​]]
Geoffrey, Count of Eu[*][[Geoffrey, Count of Eu (Norman noble)|​]]
Guillaume d'Eu[*][[Guillaume d'Eu (illegitimate son of Richard I, Duke of Normandy)|​]]
Ricard II le Bon[*][[Ricard II le Bon (Duke of Normandy from 996 until 1026)|​]][3]
Robert le Danois[*][[Robert le Danois (Archbishop of Rouen from 989 to 1037)|​]]
Mauger, Count of Corbeil[*][[Mauger, Count of Corbeil (974 - certain 1040)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuEthelred al II-lea cel Șovăielnic (din )[3]
Knut cel Mare (din )[3] Modificați la Wikidata
CopiiEduard Confesorul[3][4]
Goda a Angliei[*][3][4]
Alfred Aetheling[*][[Alfred Aetheling (Son of English king Æthelred II and his second wife Emma of Normandy; brother of Edward the Confessor)|​]][3][4]
Hardeknud[3][4]
Gunhilda a Danemarcei[4]
unknown daughter (?)[*][[unknown daughter (?) (Peerage person ID=106663)|​]][4] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
OcupațieRegent Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriregină consoartă
prințesă
Queen Consort of England[*][[Queen Consort of England (Title held by the female spouse of the Monarch of England)|​]]
Familie nobiliarăCasa de Wessex
Casa de Knýtlinga
Regină consort a Angliei
Domnie1002 – vara 1013
3 februarie 1014 – 23 aprilie 1016
iulie 1017 – 12 noiembrie 1035
Regină consoartă a Danemarcei
Domnie1018 – 12 noiembrie 1035
Regină consoartă a Norvegiei
Domnie1028 – 12 noiembrie 1035

Emma a Normandiei (n. 985 d.Hr., Normandia, Guernsey – d. , Winchester, Regatul Angliei) a fost regină consoartă a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. A fost fiica ducelui Richard I al Normandiei și a celei de-a doua soții a sa, Gunnora. Prin căsătoriile ei cu Æthelred al II-lea cel Șovăielnic (1002–1016) și Knut cel Mare (1017–1035), ea a devenit regină consoartă a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. Emma a fost mamă a trei fii: Eduard Confesorul, Alfred și Hardeknud, și a două fiice: Goda a Angliei și Gunhilda a Danemarcei. Chiar și după decesele soților ei, Emma a rămas în atenția publicului și a participat activ în politică.

Căsătoria cu Æthelred al II-lea

modificare

Într-o încercare de a aduce pacea în Normandia, regele Æthelred al Angliei s-a căsătorit cu Emma în 1002.[5] După căsătorie, Emma a primit numele anglo-saxon de Ælfgifu, care a fost folosit pentru probleme formale și oficiale, și a devenit regină a Angliei. Ea a primit proprietățile ei în Winchester, Rutland, Devonshire, Suffolk, și Oxfordshire, precum și orașul Exeter.[6]

Æthelred și Emma au avut doi fii: Eduard Confesorul și Alfred și o fiică: Goda a Angliei (sau Godgifu).

Când regele Sweyn Forkbeard al Danemarcei a invadat și cucerit Anglia în 1013, Emma și copii ei au fost trimiși în Normandia unde Æthelred a sosit și el curând. Ei s-au întors în Anglia după decesul lui Sweyn în 1014.

Mariajul dintre Emma și Æthelred s-a sfârșit la moartea lui Æthelred la Londra în 1016. Fiul cel mare al lui Æthelred din prima căsătorie, Æthelstan, fusese prinț moștenitor până la moarte în iunie 1014. Emma a încercat să obțină recunoașterea fiului ei cel mare, Eduard, ca moștenitor.

În 1015 Knut, fiul lui Sweyn Forkbeard, a invadat nordul Angliei. El a fost ținut departe de Londra până la moartea lui Æthelred și a lui Edmund în lunile aprilie și respectiv noiembrie 1016. Regina Emma a încercat să mențină controlul anglo-saxon în Londra până la încheierea căsătoriei sale cu Knut.[7] Unii cercetători istorici susțin că mariajul a salvat viețile fiilor ei.