Gunhilda de Danemarca
Date personale
Născută1020 Modificați la Wikidata
Decedată (18 ani) Modificați la Wikidata
Sfântul Imperiu Roman Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăKloster Limburg[*][[Kloster Limburg (monastery in Germany)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (boală) Modificați la Wikidata
PărințiKnut cel Mare[1]
Emma a Normandiei[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriEduard Confesorul
Harold Picior-de-Iepure
Hardeknud
Alfred Aetheling[*][[Alfred Aetheling (Son of English king Æthelred II and his second wife Emma of Normandy; brother of Edward the Confessor)|​]]
Svend Knutsson[*][[Svend Knutsson (Son of Cnut the Great, ruled as King of Norway)|​]]
Goda a Angliei[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHenric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman (din ) Modificați la Wikidata
CopiiBeatrice I[*][1] Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiDanemarca Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriprințesă
Familie nobiliarăCasa de Knýtlinga

Gunhilda de Danemarca (n. 1020 – d. , Sfântul Imperiu Roman) a fost prima soție a împăratului Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman.

Biografie

modificare

Gunhilda a fost fiica lui Knut cel Mare și a celei de-a doua soții, Emma de Normandia. Bunicii ei pe linie maternă au fost ducele Richard I al Normandiei și cea de-a doua soție a acestuia, Gunnora, Ducesă de Normandia.[2] Bunicii ei pe linie paternă au fost Sweyn Forkbeard și cea de-a doua soție a acestuia, Świętosława.

Gunhilda a fost sora regelui Hardeknud și sora vitregă a regilor Svein al Norvegiei și Harold Picior-de-Iepure. Ea a fost, de asemenea, sora vitregă a lui Alfred Aetheling și a lui Eduard Confesorul.

În 1036 Gunhilda s-a căsătorit cu viitorul împărat Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, moștenitorul împăratului Conrad al II-lea.[2] După nuntă a luat numele de „Kunigunde”. Cuplul a avut un singur copil, o fiică, Beatrice (1037 – 13 iulie 1061) care a devenit stareță de Quedlinburg.

Gunhilda a fost acuzată de adulter însă a câștigat procesul; în ciuda victoriei ei, dezamăgită, s-a călugărit.[3][4] La scurtă vreme, Gunhilda și soțul ei s-au împăcat.

  1. ^ a b c The Peerage 
  2. ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 192.
  3. ^ Chronica Albrici Monachi Trium Fontium 1041, MGH SS XXIII, p. 787.
  4. ^ Malmesbury II, 188, p. 179.

Bibliografie

modificare
  • Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.