Emporion (în limba greacă) sau emporium (în limba latină cu pluralul „emporia”) a reprezentat în antichitate un loc în care negustorii unei națiuni aveau un loc rezervat pentru desfășurarea afacerilor lor în mijlocul teritoriului unei alte națiuni. Emporia faimoase au fost de exemplu Sais, locul unde Solon a mers să învețe tainele Egiptului; Elim, unde Hatshepsut își ținea ancorată flota de la Marea Roșie; Elat, folosită de cetățenii din Teba pentru aprovizionarea cu materiale pentru îmbălsămarea morților (pânză, bitum, păcură, tămâie, smirnă), amulete din piatră Palestina, mărfuri din Canaan, Aram, Liban, Hazor, Moab, Edom, Punt și din Peninsula Arabică din Petra și Midian, sau cereale, pește și sclavi din Olbia (din Ucraina zilelor noastre).


În limba greacă veche termenul se referea la diferitele orașe-state grecești sau feniciene și punctele comerciale din Egiptul Antic, Africa de Nord, Peninsula Iberică, Britania sau Peninsula Arabică. Printre acestea se numărau de exemplu orașe precum Avaris și Syene din Egiptul de Jos, Teba din Egiptul de Sus și porturile de la Marea Roșie Elim și Elat. În regiunile controlate de hitiți au funcționat emporia precum Kanesh și Kadesh, iar în Fenicia Gadges, Cartagina, Leptis Magna și Cirene (fondat de greci, nu de cartaginezi).


Emporium/emporia (cunoscute și ca wics în limba engleză) se referea în Evul Mediu timpuriu la așezările comerciale care au apărut în nord-vestul Europei între secolele al VI-lea și al VII-lea și au rezistat până în secolul al IX-lea. Emporia se caracterizau prin localizarea lor periferică, de obicei pe țărmul unei mări sau la frontiera unui regat, și prin lipsa lor de infrastructură orășenească (de exemplu erau lipsite de biserici) și de natura temporară a construcțiilor. Începând cu secolul al X-lea, emporia au fost înlocuite de orașele renăscute. Printre emporia medievale pot fi amintite Dorestad, Quentovic, Gipeswic, Hamwic și Lundenwic (viitoarea Londra). Rolul lor în dezvoltarea economică a Europa Occidentală este încă subiect de studiu. Unul dintre cei mai cunoscuți cercetători ai emporia este arheologul britanic Richard Hodges.

Vezi și modificare

Referințe modificare

  • Septimius Severus; The African Emperor, Anthony R. Birley, pgs. 1-7
  • Anderton (Mike) (ed.). Anglo-Saxon Trading Centres: Beyond the Emporia.Cruithne Press. Glasgow. 1999.
  • Crabtree (Pamela J.) (ed.). Medieval Archaeology: An Encyclopedia. Routledge. New York. 2013. 448p.
  • Hill (D.), Cowie (R.) (eds.). Wics: The Early Medieval Trading Centres of Northern Europe. Sheffield. 2001
  • Hodges (Richard). 'Towns and Trade in the Age of Charlemagne'. 2001.
  • Hodges (Richard). Dark Age Economics, Origins of Towns and Trade AD 600–1000. Duckworth. London. 1989. 230p.
  • Loveluck (Christopher). Northwest Europe in the Early Middle Ages, c. AD 600–1150: A Comparative Archeology. Cambridge University Press. Cambridge. 2013. 488p.
  • Loveluck (Christopher). Rural settlement, lifestyles and social change in the later first millennium AD: Anglo–Saxon in its wider context. Excavations at Flixborough Volume 4. Oxbow Books. Oxford. 2007. 194p.
  • Sherman (Heidi Michelle). Barbarians Come to Market: The Emporia of Western Eurasia from 500 BC to AD 1000 (PhD Dissertation). ProQuest. Ann Arbor. 2008. 369p.
  • Valante (Mary A.). Vikings in Ireland, Settlement, Trade and Urbanisation. Four Courts Press. Dublin. 2008. 216p.
  • Verhulst (Adriaan E.). 'Emporium', in Lexikon des Mittelalters, III, München - Stuttgart, [1977]-1999, klm. 1897-1898. (online bekeken)
  • Verhulst (Adriaan E.). The Rise of Cities in North–West Europe. Cambridge University Press. Cambridge. 1999. 174p.