Enoșești, Olt

sat al orașului Piatra-Olt, județul Olt, România
(Redirecționat de la Enoșești)
Enoșești
—  sat  —
Enoșești se află în România
Enoșești
Enoșești
Enoșești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°22′26″N 24°17′10″E / 44.37389°N 24.28611°E44°22′26″N 24°17′10″E / 44.37389°N 24.28611°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețOlt county coat of arms.jpg Olt
OrașROU OT Piatra-Olt CoA.jpg Piatra-Olt

SIRUTA128150

Populație (2011)
 - Total317 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal235504

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Enoșești este un sat ce aparține orașului Piatra-Olt din județul Olt, Oltenia, România.

IstoricModificare

În trecut, pe teritoriul acestei localități s-a găsit așezarea dacică Acidava.

OT Acest articol despre o localitate din județul Olt este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. Moșia Enușești sau Ianușești din Romanați își trage numele de la neguțătorul craiovean Hagi Ianuș (Enuș). Fratele său Polihronie este ctitorul bisericii din acest cătun la 1819 (după vechea pisanie) sau 1815 (după N. Stoicescu). Ușa fostului schit de aici, frumos sculptată în lemn, se păstrează la Muzeul Olteniei din Craiova iar portretele ctitorilor se văd în pronaos. Acești frați ,sunt amintiți uneori ca ,,frații Nani’’ au stăpânit mai multe moșii în Olt și Romanați și au avut mult de suferit în vremea revoluției de la 1821 când conacul și acareturile lor de la Constantinești au fost arse de turci. Într-o scrisoare din 16 septembrie 1821, Hagi Ianuș pomenește mai multe sate de unde i-au fost luate în contextul revoluției ,,zaherele”, rachiuri și vin, bivoli și măgari în satele: Grojdibod, Studina, Brâncoveni, Ianușești, Obârșia, Slătioara, Dranovăț, Cocorăști și altele. Cum și Greceștii din Dolj sunt pomeniți cu acest prilej, iar mai târziu frații Dimitrie și Hristodor Carianopol au cumpărat moșiile Slătioara și Enușești din districtul Romanați, plasa Oltul de sus și Grecești din Dolj, plasa Jiul de Jos este posibil ca ele să fi trecut prin vânzare de la Hagi Enuș (1821) la Teodor Ghimpețeanu (1845) și apoi la Emanoil Lahovary de unde le cumpără frații Carianopol. Moșiile deși s-au cumpărat cu banii lor (frații Carianopol), au fost pe numele mamei lor, Hrisi Tesamino. La moartea mamei, frații își împart moșiile, Dimitrie păstrează Slătioara și Enușeștii din Romanați iar Hristodor Greceștii din Dolj.5 Frații Dimitrie și Hristodor Carianopol au avut case în Craiova, mahalaua Hagi- Enuș care după moartea lor au rămas să fie stăpânite pe din două de către fiii lor Constantin Carianopol și Jean Tesamino. Dimitrie Carianopol a fost tatăl Anei. Mama Anei s-a numit Angelina după cum vedem din actul de moarte al Anei Caletzeanu din iulie 1900. Cine va fi stăpânit moșia Enușești mai înaintea lui D. Carianopol aflăm din actul din 23 noiembrie 1860 autentificat la 16 martie 1861 de Tribunalul Romanați sub semnătura lui I. Bunescu. Astfel, pe verso se menționează că D. Carianopol, fiul d-nei Hrisi Tesameni (Tesamino), poseda un act de proprietate în limba greacă întocmit de un notar din Atena și adeverit de prefectul de acolo din care rezultă că zisa proprietate a fost cumpărată de D. Carianopol de la Emanoil Lahovar. Dimitrie Carianopol a lăsat Enușeștii Anei iar moșia Slătioara fiului său Constantin Carianopol. Cum despre trecutul moșiei Slătioara am vorbit în alt loc (Memoria Oltului nr. 8/2012), să vedem care este istoria moșiei Enușești. Anica era născută la București în 1839 și s-a căsătorit la 22 decembrie 1855 cu Eliodor Periețeanu iar în foaia de zestre se menționa că va primi dotă ,,jumătate din moșia Enoșești al cărui venit total este de galbeni 400; în naht o mie de galbeni și garderopu pregătit în galbeni 300 în diferite obiecte”. La despărțirea Anei de soțul său va primi de la tatăl său și cealaltă jumătate după cum menționează un act din 23 noiembrie 1860: ,,Acum însă pentru că ea s-a desfăcut de soțul ei și trebuințele ei au crescut, eu ca părinte îi dau și cealaltă jumătate de moșie numită Enușești cu tot pământul ce se va căpăta de la Spurcați din călcarea făcută acolo, pe care rămân eu dator a-l da lămurit, cu toată cheltuiala mea, și dumneaei intră în drept a stăpâni de la Sf. Gheorghe viitor și cea de-a doua parte a moșiei Enoșești ce i-o dăruii astăzi, precum și orice obiecte privitoare la esploatarea moșiei”. La 1864 Ana era căsătorită a doua oară cu George I. Cacalețeanu care în urma aplicării Legii Rurale, apelează la inginerul hotarnic spre a delimita terenul cuvenit locuitorilor foști chiriași pe moșia Enușești. Cu această ocazie 62 de săteni au primit 23 pogoane pentru locuri de casă iar pentru casa comunală și școală s-au rezervat 400 stânjeni. Proprietarul avea un loc de prăvălie lângă casa comunală. Pentru 8 locuitori fruntași s-au acordat 11 pogoane de fiecare; 47 de mijlocași au primit 7 pogoane fiecare; 10 locuitori cu mâinile au primit fiecare câte 4 pogoane; bisericii i s-au acordat 17 pogoane. Foarte interesant este că între alte puncte de reper de pe teritoriul localității, este menționată (1865) ,,movila făcută la parul Telegrafului, deasupra Ruscăi”. Treptat se renunță la o silabă, numele familiei devenind Calețeanu , uneori grafiat Caletzeanu.Dimitrie Carianopol a încetat din viață la Craiova la 3 august 1871. Moștenitori au rămas copiii săi: Ana Caletzeanu și Constantin Carianopol. Interesant este că în același an și zi a încetat din viață și fratele său Hristudul Carianopol Tesamino de pe urma căruia a rămas un fiu, Jean Tesamino care moștenește moșia Grecești din Dolj. La această dată Hrisi Tesamino era încetată din viață. Dintr-un act din 5 octombrie 1898 vedem lămurit că Ana și George Caletzeanu au avut 5 copii: Alexandru și Virgil (morți înainte de 1898 fără urmași) , d-șoara Maria G. Caletzeanu, George și Constantin. George Cacalețeanu, soțul Anei, a murit la 64 de ani la 3 ianuarie 1890 la Craiova în casa lui din str. Unirii, suburbia Mântuleasa. Conform actului de deces, Alexandru Caletzeanu a decedat la 32 de ani la Viena, la 4 ianuarie 1896 unde se găsea împreună cu fratele său Gheorghe, probabil pentru a-și îngriji sănătatea. Virgil Calețeanu era născut la Craiova la 14 februarie 1870 și a încetat din viață la Enușești- Romanați ,, în conacul proprietății mamei sale” la 26 de ani la 15 august 1896, necăsătorit. Constantin s-a născut la Craiova la 22 mai 1872 ,,la casa părinților săi din strada Unirii, suburbia Mântuleasa”, tatăl avea 49 de ani iar mama 30 de ani. De la George Caletzeanu s-a păstrat un extract de pe actul de născuți și botezați ai bisericii Mântuleasa din Craiova din care vedem că s-a născut la 18 iulie 1865. fiul lui ,,G. Cacalețeanu, parucic și comersant”. Actul de naștere al Mariei Caletzeanu arată că s-a născut la 21 septembrie 1897 la Craiova în casa părinților săi, ,,fiică a d-lui Gheorghe I. Cacalețianu în etate 40 ani” și a doamnei Ana Cacalețianu de 28 ani. În 4 octombrie 1876 se face hotărnicia moșiei Spurcați din Romanați, proprietatea lui I. Lupulescu, vecină cu Enușeștii lui G. Cacalețeanu. În cartea de hotărnicie întocmită de inginerul Gh. Florescu se menționează că moșia Spurcați se învecina la S cu moșia Slătioara a lui Tache Carianopol, la V cu Mirila ce o stăpânea Gheorghe Chițu. Aflăm de aici că I. Lupulescu stăpânea moșia Spurcați de la socrul său L. Fundățeanu, care o dăduse ca dotă la căsătoria fiicei sale Elena în 1874. Lupulescu mai avea un act de hotărnicie din 1826, august 10 pentru aceeași moșie Spurcați, act întocmit de fostul mare comis Constantin Buzescu în care se vorbește despre separarea trupurilor de moșie situate între Gabera și Bistrița sau Dranoveți până la Brâncoveni, trupuri ce purtau în vechime numele dePetre (Piatra). Pentru delimitarea hotarelor între Spurcați și Enușești au fost procese până în 1883. Locuind la Craiova, Ana Calețeanu arenda moșia de la Enușești. Astfel, la 1892, moșia era arendată pe 5 ani, de la 23 aprilie 1893 la 23 aprilie 1898 lui Dumitru Enăchescu. Acesta se obliga prin contract să plătească proprietarei 23 500 lei în primul an și 24 000 lei în următorii 4 ani. Între alte condiții (arendașul ia asupra sa toate cazurile de forță majoră, dările către stat, județ și comună deja existente sau care ar putea apărea ulterior, arendașul nu are dreptul de a sub-arenda moșia, nu poate exploata piatra prin cariere sau subsolul și nici face cărămidă decât pentru construcții pe moșie cu acordul proprietarei, orice construcții făcute pe moșie devin avere a proprietății fără ca arendașul să ceară vreo despăgubire), contractul de arendare conține și o descriere sumară a conacului de la Enușești pe care proprietara și-l rezervă. Astfel, Ana Calețeanu își rezervă ,,dependințele din partea stângă a porții, casele cele mari, grajdul, șoprul și magazia de zid de lângă șopru, întreaga curte, grădinile, tot terenul dimprejurul curții începând din șoseaua cu salcâmi pe vâlceaua ce dă în ruscă în șosea drept în vale și înapoi până la portița ce duce din conac la cișmea, asemenea se oprește și ograda de fân”. Fiica lor, Maria Caletzeanu se căsătorește la 30 iunie 1895 cu magistratul L. Leonțianu din Craiova. La acea dată George Cacalețeanu era decedat iar Ana îi constituie dotă fiicei sale 300 de pogoane din moșia Enușești din Romanați ,, pe care mă oblig a i le da libere de orice sarcini și a le separa de restul moșiei mele”, un trusou în valoare de 10 000 lei, precum și a cincea parte din moșia Sâmburești rămasă moștenire de la răposatul G. Calețeanu. Căsătoria celor doi nu a durat decât un an, astfel că la 11 septembrie 1896 Maria L. Leonțianu născută Calețeanu, din Craiova, a reclamat în judecată pe soțul ei L. Leonțianu tot din Craiova pentru divorț. Reclamanta a fost ajutată în proces de avocatul Petre Chițu. Acesta invocând motivul că soția a fost abandonată de soț, cere și obține hotărârea de divorț 13/1897 prin care se desființează căsătoria între cei doi, făcându-se și cuvenita mențiune în certificatul de căsătorie din registrul stării civile al Primăriei Craiova. La 6 iulie 1900 a încetat din viață la Craiova Ana Calețeanu ,,fiica reposaților Gheorghe și Angelina Carianopol”. Când în 1903 Maria G. Caletzeanu se împrumută la Credit cu suma de 250 000 lei, ea îl împuternicește pe avocatul caracalean I. Brabețianu să o reprezinte, ipotecând moșia ,,proprietate a noastră Enușești sau Ienușești cu toate trupurile.” La această dată, moșianușești avea o întindere de 1460 pogoane ,,afară de pământul dat foștilor locuitori clăcași conform legii rurale din 1864”, dintre care 218 pogoane erau păduri iar restul arabil. Moșia se învecina la N cu Spurcații ,, a d-nei Elena Fundățeanu” , la E cu Slătioara, la S cu Piatra și la V ,,cu Leotești sau Mirila a d-lui Gh. Chițu”. Ulterior, Maria devine prin căsătorie Mitescu. Ea construiește după război un frumos monument pentru eroii din Enușești. Portretul ei ca și al Anei Caletzeanu se păstrează în biserica satului.