Epistolele pauline

Termenul de epistole pauline este folosit de obicei cu referire la paisprezece cărți incluse în canonul Noului Testament și atribuite tradițional lui Pavel (apostol), cele mai multe pe baza unei identificări în text a autorului. Doar una este de fapt anonimă, Epistola către evrei. Dintre cele treisprezece care se pretind pauline, unora le este contestată autenticitatea de către criticii contemporani — cu alte cuvinte, ar fi pseudonime. Există un număr de alte texte necanonice care se revendică a avea o legătură cu Pavel.

Epistolele canoniceModificare

Epistola Opinia critică actuală[1][2][3]
Romani autentică
1 Corinteni autentică
2 Corinteni autentică
Galateni autentică
Efeseni indecisă
Filipeni autentică
Coloseni indecisă
1 Tesaloniceni autentică
2 Tesaloniceni indecisă
1 Timotei pseudonimă
2 Timotei pseudonimă
Tit pseudonimă
Filimon autentică
Evrei ne-paulină

Împărțirea epistolelor canonice după autenticitateModificare

Indisputabil autenticeModificare

Romani, 1 și 2 Corinteni, Galateni, 1 Tesaloniceni, Filipeni și Filimon sunt considerate în mod consensual drept autentice.[4]

DeuteropaulineModificare

Părerile specialiștilor sunt împărțite în ce privește autenticitatea epistolelor 2 Tesaloniceni, Efeseni și Coloseni.[4] Asupra autenticității lor nu există consens științific.[4] De exemplu în 1 Corinteni învierea este în trup, la revenirea lui Isus de la sfârșitul lumii.[4][5] În Efeseni viziunea asupra sfârșitului lumii este tocmai cea combătută în 1 Corinteni, și anume că credincioșii ar fi deja înviați cu Hristos și ar domni cu Hristos în locurile cerești.[4][5] Această contradicție îi face pe unii cercetători să creadă că Pavel a scris 1 Corinteni dar nu și Efeseni.[4] Viziunea din 1 Tesaloniceni era că sfârșitul lumii era iminent, putea veni în orice moment, în timp ce în 2 Tesaloniceni „Pavel” le spune tesalonicenilor că sfârșitul nu poate veni încă, deoarece nu s-au petrecut anumite evenimente.[4][5] Acesta este un motiv de îndoială că ambele epistole au fost scrise de Pavel.[4]

PastoraleModificare

Cei mai multi cercetători sunt convinși că Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Tit).[4] În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit sunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele indisputabil autentice,[4] plus că bisericile căror se adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia, era considerată de Pavel drept prima între apostoli)[4] în timp ce în epistolele pastorale bisericile au episcopi și diaconi (o întreagă ierarhie), iar femeile nu au voie să joace niciun rol în viața acestor comunități bisericești, trebuind să tacă din gură și să asculte de bărbații lor, pentru a păzi astfel Biserica de rătăcirea diavolească;[4] conform acestei concepții femeile se pot mântui doar prin nașterea de copii.[4]

Ele sunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el.[4]

Epistola atribuită lui Pavel din greșealăModificare

Epistola către evrei a fost publicată în mod anonim, „deși autorul ei voia să crezi că el este Pavel”.[6] Opinia critică majoritară este că a fost atribuită în mod fals lui Pavel, „deși destui savanți creștini din primele secole ale creștinismului și-au dat seama că ea nu a fost scrisă de Pavel, lucru cu care cercetătorii de azi sunt de acord.”[7]

Diversele eshatologii paulineModificare

Abordarea eshatologiei inaugurate⁠(en) a fost dezvoltată pentru prima dată de Geerhardus Vos, în special în lucrarea sa din 1930, The Pauline Eschatology.[8] Mai târziu, Oscar Cullmann a căutat să combine „eshatologia aprofundată” a lui Albert Schweitzer cu „eshatologia realizată” a lui C. H. Dodd.[9] Cullmann a sugerat analogia dintre Ziua D și Ziua V pentru a ilustra relația dintre moartea și învierea lui Isus, pe de o parte, și a lui A doua venire pe de altă parte.[10]

Epistola către Coloseni are o eshatologie încheiată.[5] Evanghelia după Luca deja abandonase eshatologia iminentă, specifică primilor creștini.[11] Consensul academic ar susține că Isus și, după el, primii creștini, au înțeles sfârșitul lumii ca fiind iminent.[12] Pavel scria la 1 Corinteni „Că El va veni din nou, probabil în timpul vieții lor.”[12]

Texte necanoniceModificare

NoteModificare

  1. ^ Henry Wansbrough „An Introduction to the Pauline Letters”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Stanley E. Porter, “Pauline Authorship and the Pastoral Epistles: Implications for Canon,” Bulletin for Biblical Research 5 (1995): 105–23. https://biblicalstudies.org.uk/pdf/bbr/pastoral-epistles_porter.pdf
  3. ^ The Blackwell Companion to The New Testament by David E. Aune ISBN: 1405108258 p. 9 "While seven of the letters attributed to Paul are almost universally accepted as authentic (Romans, 1 and 2 Corinthians, Galatians, Philippians, 1 Thessalonians, Philemon), four are just as widely judged to be pseudepigraphical, i.e. written by unknown authors under Paul's name: Ephesians and the Pastorals (1 and 2 Timothy and Titus).
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n Bart Ehrman - The History of the Bible: The Making of the New Testament Canon The Teaching Company, Lecția nr. 4.
  5. ^ a b c d “The christology of Col is built on the traditional hymn in 1:15–20, according to which Christ is the image of the invisible God... and other christological statements that have no parallel in the undisputed Pauline writings are added: that Christ is the mystery of God... that believers have been raised with Christ ... that Christ forgives sins... that Christ is victorious over the principalities and powers..." Compared to undisputed Pauline epistles, in which Paul looks forward to an imminent Second Coming, Colossians presents a completed eschatology, in which baptism relates to the past (a completed salvation) rather than to the future: “...whereas Paul expected the parousia in the near future (I Thes 4:15; 5:23; I Cor 7:26)... The congregation has already been raised from the dead with Christ ... whereas in the undisputed letters resurrection is a future expectation... The difference in eschatological orientation between Col and the undisputed letters results in a different theology of baptism... Whereas in Rom 6:1–4 baptism looks forward to the future, in Col baptism looks back to a completed salvation. In baptism believers have not only died with Christ but also been raised with him.” The New Jerome Biblical Commentary, Edited by Raymond E. Brown, S.S., Union Theological Seminary, New York; NY, Maurya P. Horgan (Colossians); Roland E. Murphy, O. Carm. (emeritus) The Divinity School, Duke University, Durham, NC, with a foreword by His Eminence Carlo Maria Cardinal Martini, S.J.; Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1990 1990 p. 876
  6. ^ en Ehrman, Bart D. (). „1. A World of Deceptions and Forgeries. The Terms of the Debate.”. Forged: Writing in the Name of God—Why the Bible’s Authors Are Not Who We Think They Are (ed. First Edition. EPub Edition.). New York: HarperCollins e-books. p. 29. ISBN 978-0-06-207863-6. 
  7. ^ en Ehrman, Bart D. (). „7. False Attributions, Fabrications, and Falsifications: Phenomena Related to Forgery. False Attributions.”. Forged: Writing in the Name of God—Why the Bible’s Authors Are Not Who We Think They Are (ed. First Edition. EPub Edition.). New York: HarperCollins e-books. p. 245. ISBN 978-0-06-207863-6. 
  8. ^ Powell, Scott C. (). An Environmental Ethic for the End of the World: An Ecological Midrash on Romans 8. Cambridge Scholars Publishing. p. 13. Accesat în . 
  9. ^ Ted M. Dorman, "The Future of Biblical Theology," in Scott J. Hafemann (ed.), Biblical Theology: Retrospect and Prospect, p. 252.
  10. ^ C. Marvin Pate, The End of the Age Has Come: The Theology of Paul, p. 33.
  11. ^ Noble, Joshua (). „Preliminaries to a Golden Age Reading of the Acts Summaries”. Common Property, the Golden Age, and Empire in Acts 2:42-47 and 4:32-35. The Library of New Testament Studies. Bloomsbury Publishing. p. PT106. ISBN 978-0-567-69584-0. Accesat în . 
  12. ^ a b Collins, John; Boyer, Paul; Tabor, James; Fredriksen, Paula. „Apocalypticism Explained | Apocalypse! FRONTLINE | PBS”. www.pbs.org. Accesat în . 

Legături externeModificare