Ernest Urdărianu
Date personale
Născut1897 Modificați la Wikidata
Decedat1985 (88 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepilot de raliu[*]
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Ernest Urdărianu (n. 1897 – d. 1985[1]), cunoscut și ca „Urdăreanu”, dar numele este scris incorect[2], născut în România. A fost adjutant regal și prefect al Palatului (1935), vicemareșal (1936) și din 1937 Mareșal al Palatului Regal[3], mare șambelan al Curții Regale (din 25 octombrie 1937) și ministru al Casei Regale de la 27 martie 1938 până la 4 septembrie 1940[4][5]. A mai fost unul dintre apropiații regelui Carol al II-lea, membru al grupului său restrâns, numit „Camarila regală".

I-a rămas credincios suveranului român și după ce acesta a abdicat – pentru a doua oară – la 6 septembrie 1940 și a trebuit să plece din țară. S-a căsătorit, în anul 1944, în Ciudad de Mexico, cu o tânără de 18 ani, Monique Cook (1927–2002). După moartea regelui Carol al II-lea, Urdăreanu a rămas în serviciul Elenei Lupescu până la moartea acesteia, survenită în anul 1977[6]. A murit în Portugalia.

  1. ^ a b (PDF) http://www.aman.ro/files/digitale/familia_aman/cap1_familia.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Diana Mandache - Moștenirea Elenei Lupescu și statul comunist, pagina 15
  3. ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–274. 
  4. ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 4. Miniştrii Casei Regale”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. p. 276. 
  5. ^ Note de subsol
  6. ^ Mandache, Diana (). Moştenirea Elenei Lupescu şi statul comunist. Curtea Veche. pp. 15–16. 



Predecesor:
General Ernest Ballif
Șeful Casei Militare Regale
15 martie 19376 septembrie 1940
Succesor:
General Constantin Sănătescu