Ernst Rowohlt
| Ernst Rowohlt | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5][6]  Bremen, Germania[7] |
| Decedat | (73 de ani)[2][3][4][5][6] Hamburg, RFG[8] |
| Căsătorit cu | Maria Rowohlt[*] (din ) |
| Copii | Harry Rowohlt[*] Heinrich-Maria Ledig-Rowohlt[*] |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | editor[*] |
| Locul desfășurării activității | Leipzig[9] Berlin[9] |
| Limbi vorbite | limba germană[10] |
| Activitate | |
| Partid politic | NSDAP |
| Premii | Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] |
| Profesor pentru | Theo Pinkus[*][1] |
Modifică date / text  | |
Ernst R. Rowohlt (n. , Bremen, Germania – d. , Hamburg, RFG) a fost un editor german care a fondat editura Rowohlt în 1908 și a condus-o personal și prin succesorii lui până la moartea sa.
În 1912 s-a căsătorit cu actrița Emmy Reye, dar căsătoria a durat doar o scurtă perioadă de timp. În 1921 s-a căsătorit cu Hilda Pangust și în 1957 s-a căsătorit cu Maria Pierenkämper.[11] Rowohlt a avut doi fii, ambii ilegitimi: Heinrich Maria Ledig-Rowohlt (1908-1992), care i-a succedat în calitate de director al editurii, și Harry Rowohlt (1945-2015), scriitor. De asemenea, el a mai avut o fiică.[necesită citare]
În calitate de editor s-a specializat în publicarea lucrărilor autorilor americani, inclusiv Ernest Hemingway și William Faulkner.[12]
Odată cu ascensiunea naziștilor la putere, a început să publice cărți de călătorii și de non-ficțiune, care nu-i creau probleme politice, iar în 1937 s-a alăturat Partidului Nazist.[13] El a insistat pentru păstrarea personalului evreu în cadrul editurii și a continuat să publice lucrările unor scriitori care erau dezaprobați de regim precum Hans Fallada. În 1936 el i-a permis autorului evreu Bruno Adler să publice o biografie a lui Adalbert Stifter sub pseudonim. Când s-a descoperit acest lucru în 1938, naziștii i-au interzis să mai lucreze ca editor.
Rowolt a predat controlul firmei fiului său, Heinrich Maria Ledig-Rowohlt, și a fugit în Brazilia, dar s-a întors în Germania în timpul războiului și a devenit căpitan în Wehrmacht pe Frontul de Est și a avut sarcini de propagandă în cadrul trupelor, până ce a fost nevoit să părăsească armata din cauza „lipsei de fiabilitate politică” în 1943.
Referințe
modificare- ^ Wo Zürich zur Ruhe kommt - Die Friedhöfe der Stadt Zürich[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b „Ernst Rowohlt”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Ernst Rowohlt, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Ernst Rowohlt, SNAC, accesat în
- ^ a b Ernst Rowohlt, Filmportal.de, accesat în
- ^ „Ernst Rowohlt”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Ernst Rowohlt”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b „Ernst Rowohlt”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Hans Fallada (). A Stranger in My Own Country: The 1944 Prison Diary. Wiley. pp. 255–. ISBN 978-0-7456-8154-2. Mai multe valori specificate pentru
|autor=și|nume=(ajutor) - ^ Shareen Blair Brysac (). Resisting Hitler: Mildred Harnack and the Red Orchestra. Oxford University Press. pp. 358–. ISBN 978-0-19-992388-5. Mai multe valori specificate pentru
|autor=și|nume=(ajutor) - ^ Jan-Pieter Barbian (). The Politics of Literature in Nazi Germany: Books in the Media Dictatorship. Bloomsbury Publishing. p. 182. ISBN 978-1-4411-6814-6. Mai multe valori specificate pentru
|autor=și|nume=(ajutor)