Listă de erori logice

Erori logice formale

Erorile logice formale sunt acele raționamente care sunt invalide datorită unor erori în formalismul lor logic.

• Apelul la legislație: un argument care implică faptul că legislația este un imperativ moral.
• Apelul la probabilitate: pentru că ceva poate să se întâmple, este inevitabil ca acel ceva se va întâmpla. Aceasta este premisa pe care se bazează Legea lui Murphy.
• Argument din eroare logică (ad logicam): dacă într-un argument se extrage în mod eronat o concluzie, atunci concluzia trebuie să fie falsă.
• Afirmația goală: premisa unui argument este asumată ca fiind adevărată doar pentru că spune că este adevărată.
• Conjuncția ilogică
• Corelative ilogice
  • Negarea corelativei: încearcarea introducerii unui alternative când de fapt nu există vreuna.
  • Suprimarea corelativei
• Necesitatea ilogică
• Falsa dilemă: se afirmă că doar două posibilitati există, când de fapt sunt mai mult de două.
• Problema este-trebuie: greșita inferență în care ceva este într-un mod sau altul și deci trebuie să fie în acel mod.
• Naturalism ilogic
• Dovada negativă: pentru că premisa nu se poate arăta ca fiind adevărată, rezultă că trebuie să fie falsă.
• Non sequitur: concluzia nu rezultă din premise.

Erori logice propoziționale

• Apelul la disjuncție: se concluzionează că o disjunție logică e falsă deoarece cealaltă disjunție logică e adevărată.
• Afirmarea consecventului: antecedentul într-un indicativ condițional se declară ca fiind adevărat deoarece consecventul este adevărat.
• Negarea antecedentului: consecventul într-un indicativ condițional e declarat ca fiind fals deoarece antecedentul e fals.

Erori logice de cuantificare

• Reprezentarea existențială: un argument are două premise universale și o concluzie particulară, dar din premise nu se poate stabili valoarea de adevăr a concluziei.
• Conversia ilicită: dacă o propoziție e adevărată se concluzionează că și inversa este adevărată.
• Dovadă prin exemplu: una sau mai multe exemple sunt date ca suport pentru o afirmație generală.

Erori logice silogistice

Erorile logice silogistice sunt erori logice ce se comit în silogisme.

• Concluzia afirmativă din premisa negativă:
• Premisele exclusive: ambele premise sunt negative.
• Eroarea logică a celor patru termeni: un silogism categorial are patru termeni.
• Termenul major ilicit
• Termenul minor ilicit
• Temernul de mijloc ilicit
• Silogismul categorial

Erori logice informale

Erorile logice informale sunt argumente invalide datorită altor rațiuni decât cele legate de formalismul logic.

• Apelul la repetiție (argumentum ad nauseam): repetarea unui argument invalid în speranța că în final va fi acceptat.
• Argumentul circular, (circulus in probando, petitio principii, cercul vicios): unde concluzia unui argument este implicit sau explicit asumată în unul din premise.
• Argumentul ignoranței (argumentum ad ignorantiam, argumentul din lipsa de imaginatie): se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.
• Cauza și consecința circulară: o consecință a unui fenomen este considerată ca fiind cauza fenomenului.
• Cauza singulară: se consideră că doar o singură cauză simplă este responsabilă pentru o situație, când de fapt sunt mai multe cauze.
• Comparația incompletă: compoarația nu ia in considerare alte aspecte importante pentru similitudinea obiectelor sau fenomenelor.
• Comparația inconsistentă: se compară caracteristici necomparabile ale unor obiecte sau fenomene.
• Distribuția ilogică: se consideră că nu exită diferențe între un termen în sens distributiv (referitor la toți membri clasei) și colectiv (referitor la clasă ca întreg).

• • Compoziția ilogică: presupunerea că întregul are o proprietate doar pentru faptul că diferite componente au acea proprietate.
  • Diviziunea ilogică: presupunerea că diferite părți ale întregului au o proprietate doar pentru că întregul are acea proprietate.
• Dovada prin prolixitate (argumentum verbosium) (proof by intimidation): supunerea altora la un argument prea complex și prolix pentru a putea fi tratat în detaliu la modul rezonabil.
• Echivocarea: folosirea incorectă a cuvintelor care au mai multe înțelesuri.
• Ecologia ilogică
• Eroarea jucătorului: incorecta opinie cum că probabilitatea unui eveniment aleator poate fi influențată de (sau dedusă din) alte evenimente independente.
• Falsa atribuire: apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, părtinitoare sau chiar fabricate pentru a susține un argument.
  • Citatul scos din context: un pasaj este estras din context cu intenția de a distorsiona înțelesul intenționat.
• Falsul compromis: în cazul unor posibilitati opuse se consideră că o cale de mijloc e mai bună.
• Istoricul ilogic
• Întrebarea complexa (presupozitia ilogica, întrebarea încărcată, plurium interrogationum)
• Mutarea ștachetei: respingere a unor contra-argumente prin ridicarea arbitrară a criteriilor de acceptare a unor dovezi.
• Niciun scoțian adevărat: refutarea generalizării prin particularizare defectuoasă.
• Pledoaria specială: evidențierea unei excepții de la o regulă fără a se justifica excepția.
• Reificarea: o abstracție este tratată ca și cum ar reprezenta ceva concret.
• Transferul sarcinii dovezii: se plasează îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
• Eroarea soluției perfecte: argument prin care se insistă că există o soluție perfectă și/sau soluția propusă ar trebui respinsă deoarece părți ale problemei vor continua să existe după ce a fost implementată.
• Stil în loc de substanță: se critică modul în care a fost expus un argument nu validitatea sa.

Cauze îndoielnice

• Corelarea implică legătură cauzală (Cum hoc ergo propter hoc)
• Succesiunea implică legătură cauzală (Post hoc ergo propter hoc): se afirmă că deoarece un eveniment s-a produs după un altul, rezultă că primul a fost cauza celui de-al doilea.

Erori de relevanță

• Ipoteza Ad hoc
• Ad hominem: atacul la persoana mai degraba decât la argument.
• Apelul la autoritate: o aserțiune e considerată adevărată datorită poziției sau autorității persoanei care face aserțiunea.
• Apelul la emoție: se manipuleze emoțiile celor din audiență, în loc să se folosească raționamente valide.
  • Apelul la ridicol: este un specific apel la emoție în care se ridiculizează opinia oponentului.
  • Apelul la frică: un specific apel la emoție în care se induce frica față de partea opusă.
  • Apelul la măgulire: un specific apel la emoție în care se face uz de măgulire pentru a câștiga suport.
  • Apelul la milă (ad misericordiam): un specific apel la emoție în care se face uz de milă în argumentație.
  • Apelul la ranchiună: un specific apel la emoție în care se face uz de ranchiună și resentimente pentru câștigarea suportului.
• Apelul la forță (ad baculum): se argumentează prin folosirea amenințării, constrângerii și a forței față de oponent.
• Apelul la majoritate (apelul la popularitate, ad populum): o afirmație este susținută ca fiind adevărată deoarece multă lume crede că este adevărată.
• Apelul la noutate: se consideră că ceva este superior sau mai bun doar pentru că este mai nou sau modern.
• Apelul la tradiție (ad antiquitatem): se consideră că ceva este corect deoarece are o lungă tradiție la bază.
• Argumentul irelevant (Ignoratio elenchi sau Heringul roșu): se prezintă un argument care susține validitatea unei afirmații diferite de cea care se presupunea să fie susținută.
• Falsa analogie: compararea a două lucruri care par similare dar au proprietăți diferite.
• Gândirea deziderativă: formarea unor credințe în concordanță cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la dovezi sau rațiune.
• Om de paie: argumentare prin denaturarea opiniei oponentului.

Generalizări defectuoase

• Eșantionul părtinitor: formarea eronată a unui eșantion statistic al unei populații.
• Jumătăți de adevăr
• Generalizarea pripită: generalizare inductivă bazată pe dovezi insuficiente.

Vezi și

• Listă de concepții greșite