Eszter Mátéfi
Informații generale
Nume complet Eszter Mátéfi
Data nașterii (58 de ani)
Locul nașterii Band, R.A. Maghiară,
R.S. România
Naționalitate Maghiară, română
Post Inter stânga
Cluburi de seniori*
Ani Club
1981–1991 Mureșul Târgu Mureș
1992–1993 Debreceni VSC
1993–1997 Győri ETO KC
1997–1999 Dunaferr NK
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1985–1993 România 131 (426)
1995–1997 Ungaria 58 (259)
Echipe antrenate
1999–2000 Dunaferr NK (antrenor junioare)
2000–2005 Dunaferr NK (secund)
2003–2008 Ungaria (junioare)
2005 Ungaria (tineret)
2007–2010 Békéscsabai ENKSE
2009–2011 Ungaria
2011–2015 Dunaújvárosi KA
(academie de handbal)
2016–2018 Kisvárdai KC (director tehnic)
2018–2020 Dunaújvárosi KA (director tehnic)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Eszter Mátéfi (n. Eszter László; 14 februarie 1966, în Band, Regiunea Autonomă Maghiară, R.S. România)[1] este o fostă handbalistă medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice, în prezent antrenor de handbal.

Carieră

modificare

Mátéfi, sportivă de origine maghiară din Transilvania,[2] și-a început cariera sportivă la CS Mureșul Târgu Mureș, echipă cu care a obținut titlul național în 1988 și două Cupe ale României, în 1987 și 1988.[3][4] Tot în 1988, handbalista a ajuns cu echipa sa până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, fiind învinsă de Spartak Kiev.[3]

Remarcându-se la echipa de club, Mátéfi a fost apoi selectată și la echipa națională a României, devenind ulterior căpitanul acesteia, titlu pe care l-a deținut până în 1991. Cele mai bune rezultate obținute cu România au fost locul 4 la Campionatul Mondial din 1993 și locul 5 la Campionatul Mondial din 1986.[3][5] În total, Eszter Mátéfi a jucat pentru echipa de senioare a României în 131 de partide și a înscris 426 de goluri.[6]

 
Eszter Mátéfi în tricoul de antrenor al selecționatei Ungariei.

În 1991, CS Mureșul Târgu Mureș s-a desființat din motive financiare, iar handbalista s-a mutat în Ungaria în ianuarie 1992, după ce a semnat un contract cu clubul Debreceni VSC.[7] Între 1993 și 1997 a jucat pentru Győri ETO KC și a fost căpitanul acestei echipe.

În 1993 a făcut parte pentru ultima dată din echipa României, cu care a participat la Campionatul Mondial. În 1995 a obținut cetățenia ungară și a devenit eligibilă pentru selecția în echipa Ungariei. La prima sa participare la un turneu major în tricoul Ungariei, Mátéfi a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial din 1995. Un an mai târziu, la Olimpiada de la Atlanta, Eszter Mátéfi a câștigat medalia de bronz. Ea a jucat în toate cele cinci partide și a înscris 35 de goluri.[7]

În 1997 a părăsit echipa din Győr și s-a transferat la Dunaferr NK, cu care a obținut cele mai mari succese din cariera ei de club: a câștigat cupa și campionatul Ungariei în 1998 și 1999, Cupa EHF în 1998 și Liga Campionilor EHF în 1999.[8]

În 1998 a obținut diploma de antrenor și, după retragerea din activitatea de handbalistă profesionistă în 1999, Eszter Mátéfi a început să antreneze grupele de juniori la Dunaferr.[8] Ulterior a fost promovată antrenor secund și a început să antreneze și loturile de junioare, apoi de tineret ale naționalei Ungariei. Primul contract de antrenor principal l-a semnat în 2007, cu Békéscsabai Előre NKSE.[9] Echipa, care promovase în prima divizie abia în 2006, a avut rezultate foarte bune sub comanda lui Mátéfi și a terminat campionatul ungar pe locul 4 atât în 2009, cât și în 2010, câștigând astfel dreptul de a evolua în Cupa EHF.

Pe 22 iulie 2009 a fost numită antrenor principal al echipei de senioare a Ungariei, înlocuindu-l pe Vilmos Imre în acest post.[7][10] Mátéfi a rămas în funcție atât la club, cât și la echipa națională până în luna noiembrie 2010, când Beáta Bohus a preluat postul de antrenor la Békéscsaba pentru a o ajuta să se poată concentra doar pe activitatea internațională a selecționatei maghiare.[11] Totuși, echipa ungară a regresat ușor sub conducerea lui Eszter Mátéfi, terminând pe locul 9 la Campionatul Mondial din 2009 și pe locul 10 la Campionatul European din 2010. Ungaria a fost până la urmă eliminată de Germania în timpul calificărilor pentru Campionatul Mondial din 2011, iar Mátéfi a demisionat pe 12 iunie 2011.[12]

Mátéfi a continuat să antreneze începând din noiembrie 2011, când a fost numită antrenor principal al recent înființatei academii de handbal din Dunaújváros.[13] Un an mai târziu, în iulie 2012, ea a preluat echipa de senioare a Dunaújvárosi Kohász KA.[14] Pe 8 octombrie 2015 a fost înlocuită de antrenorul croat Zdravko Zovko.[15]

În 2016 a devenit director tehnic la Kisvárdai KC.[16] În ianuarie 2018 a părăsit echipa,[17] iar în 2019 fost numită director tehnic al academiei de handbal de la Dunaújváros. A fost concediată în aprilie 2020 din cauza constrângerilor cauzate de măsurile guvernamentale impuse cluburilor în scopul împiedicării răspândirii pandemiei de COVID-19.[18] Presa maghiară a speculat că motivul real ar fi fost mașinațiuni implicând conducerea academiei și un eventual sponsor.[18][19]

Palmares

modificare

Cu echipe de club

modificare

Cu echipa națională a Ungariei

modificare

Premii individuale

modificare
  • Cea mai bună marcatoare din Liga Ungară de Handbal: 1994
  • Handbalista ungară a anului: 1996

Referințe

modificare
  1. ^ „Eszter Mátéfi Biography and Olympic Results”. Sports-reference.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Kádár, Zoltán (). „A magyar kispadon érte el élete álmát” [Și-a realizat visul pe banca Ungariei]. Marosvásárhelyi Rádió (în maghiară). manna.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b c Constantin Popescu. „Ultima medalie (m)-Puține sclipiri (f) 1984-1990” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ Ferenc-Attila Czimbalmos (). „Mózsi Éva és Mátéfi Eszter, a vásárhelyi kézilabda egykori csillagai”. kozpont.ro (în maghiară). Központ. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Constantin Popescu. „Recul Parțial (m) - Speranțe (f) 1990-1996” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2014” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. p. 60 (poz.483). Accesat în . 
  7. ^ a b c „Mátéfi Eszter lett a nőikézi-kapitány” (în maghiară). Origo.hu. . Accesat în . 
  8. ^ a b „Múltidéző – Mátéfi Eszter”. Enciclopedia Olimpică a Ungariei (în maghiară). Nemzeti Sportszövetség. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Mátéfi lett a Békéscsaba edzője”. Dunaferr SE (în maghiară). Handball.hu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Mátéfi Eszter a válogatott élén” (în maghiară). Handball.hu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Bohus nyárig a Békéscsaba élén” (în maghiară). Handball.hu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Mátéfi Eszter lemondott”. Federația Ungară de Handbal (în maghiară). Handball.hu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Mátéfi Eszter új kihívások előtt”. Agenția Ungară de Presă MTI (în maghiară). Handball.hu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Megvan a Dunaújváros edzője” (în maghiară). Handball.hu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Edzőváltás a Kohásznál” (în maghiară). Dunaujvaros.com. . Accesat în . 
  16. ^ „Világklasszisokkal erősített az újonc kézicsapat” (în maghiară). Origo. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „Már nem Mátéfi Eszter a Kisvárda edzője” (în maghiară). Nemzeti Sport Online. . Accesat în . 
  18. ^ a b Zsolt Várkonyi (). „Hitegették, majd kirúgták Mátéfi Esztert a DKKA-tól” (în maghiară). duol.hu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „DKKA: furcsa körülmények Mátéfi és több vezető menesztése körül”. nemzetisport.hu (în maghiară). Nemzeti Sport Online. . Accesat în . 

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Eszter Mátéfi