Etnocrația este o structură politică în care aparatul de stat este controlat de către grupul etnic dominant cu scopul de a-și apăra interesele, puterea și resursele.[1][2][3][4][5] Regimurile etnocratice se ascund deseori în spatele unei democrații de fațadă unde etnicitatea (sau rasa sau religia) - și nu cetățenia - garantează accesul la putere și resurse. O societate etnocratică facilitează etnicizarea statului prin control și este asociată cu conflicte interetnice⁠(d) in interiorul statului sau cu statele vecine.[6]

Monoetnocrație vs. polietnocrație

modificare

În octombrie 2012, Lise Morjé Howard[7] introduce termenii de monoetnocrație și polietnocrație. Monoetnocrația este o formă de regim politic unde un unic grup etnic domină, iar polietnocrația este o formă de regim în care mai multe grupuri etnice guvernează statul. Ambele sunt forme ale etnocrației. Etnocrația este fundamentată pe premisa că grupurile etnice sunt primordiale, etnicitatea este fundamentul identității politice, iar cetățenii rareori adoptă mai multe identități etnice.

  1. ^ Dexonline.ro. „Etnocrație”. Accesat în . 
  2. ^ Oren Yiftachel. „Ethnocracy - Land and Identity Politics in Israel/Palestine”. Accesat în . 
  3. ^ Yiftachel, O (1997). "'Israeli Society and Jewish-Palestinian Reconciliation: Ethnocracy and Its Territorial Contradictions'". Middle East Journal. 51 (4): 505–519.
  4. ^ Yiftachel, O. (1999) '"Ethnocracy": the Politics of Judaizing Israel/Palestine', Constellations: International Journal of Critical and Democratic Theory, Vol. 6: 3: 364-90
  5. ^ Dripto Bakshi și Indraneel Dasgupta. „A Model of Dynamic Conflict in Ethnocracies” (PDF). Accesat în . 
  6. ^ Dripto Bakshi și Indraneel Dasgupta. „A Model of Dynamic Conflict in Ethnocracies” (PDF). Accesat în . Thus, politics in an ethnocratic state is organized primarily along ethnic lines, with ethnic groups organized to shift resources in their favour. Key state institutions are ethnicized: they are run by personnel who actively seek to use them to the benefit of their respective ethnic clientele. Control over state institutions therefore complements mass political mobilization in inter-ethnic resource conflicts. 
  7. ^ Howard, L. M. (2012). "The Ethnocracy Trap". Journal of Democracy. 23 (4): 155–169. doi:10.1353/jod.2012.0068.

Vezi și

modificare