Eu, eu, eu... și ceilalți

film din 1966 regizat de Alessandro Blasetti
Eu, eu, eu... și ceilalți
Io, io, io... e gli altri

Afișul românesc al filmului
Titlu originalIo, io, io... e gli altri
Genfilm de comedie
RegizorAlessandro Blasetti
ScenaristAlessandro Blasetti, Carlo Romano, Age & Scarpelli, Suso Cecchi D'Amico, Adriano Baracco, Leonardo Benvenuti, Piero De Bernardi, Ennio Flaiano, Giorgio Rossi, Lianella Carell, Libero Solaroli, Vincenzo Talarico
ProducătorLuigi Rovere
StudioCineluxor
Rizzoli Film
Director de imagineAldo Giordani
Montajatiana Casini Morigi
MuzicaCarlo Rustichelli
DistribuțieGina Lollobrigida
Silvana Mangano
Walter Chiari
Vittorio De Sica
Premiera16 februarie 1966
Premiera în România  (1968-03-25)
Durata95 minute
a/n
ȚaraItalia Italia
Filmat înEuropa[*][[Europa (32nd quarter of Rome, Italy)|​]]  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiRoma  Modificați la Wikidata
Limba originalăitaliană
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Eu, eu, eu... și ceilalți (titlul original: în italiană Io, io, io... e gli altri) este un film de comedie italian, realizat în 1966 de regizorul Alessandro Blasetti, protagoniști fiind actorii Gina Lollobrigida, Silvana Mangano, Walter Chiari și Vittorio De Sica[1].

Rezumat modificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Paolo este un jurnalist celebru și respectat care a decis să scrie o investigație pe tema egoismului omului față de semenii săi. În timpul scrierii textului, bărbatul înțelege că nici el nu este scutit de vinovăție și munca lui riscă să devină un fel de mărturisire personală despre trecutul său, împingându-l să dezvăluie tot, cu toate consecințele cazului.

Distribuție modificare

Premii și nominalizări modificare

Aprecieri modificare

„ Antologic film „cu sertare”, al cărui scenariu comportă aproximativ 200 de roluri. Și pentru fiecare, independent de întindere, o adevărată performanță de actor și regie. Blasetti are însă, veleități mai înalte: el vrea filozofie! Încă din generic el o spune spiritual, dar cu toată seriozitatea, că la baza războaielor și precarității morale a lumii moderne stau blestematele de egoisme. Ca element „pozitiv” filmul expune un exemplar uman generos până la uitare de sine, dar personajul e ridicol. Mastroianni care, cu geniul său a simțit-o, i-a dat în sicriu o mască mortuară... malițioasă! Ceea ce e de prețuit în film este vulgarizarea, în sensul bun al cuvântului, a experimentelor avangardei italiene: investigarea universului interior, intersectarea realului cu fantasmele, accentul polemic – toate acestea sunt preluate și oferite publicului comercial. Fellini a fost „stația pilot” – Blasetti i-a multiplicat ideile industrial... ”
—T. Caranfil , Dicționar universal de filme [2]

Referințe modificare

  1. ^ Io, io, io... e gli altri at IMDb
  2. ^ Caranfil, Tudor, Dicționar universal de filme, București, 2008: Litera internațional, p. 447; 

Vezi și modificare

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Eu, eu, eu... și ceilalți la Wikimedia Commons