Eugène Delacroix

pictor francez
Eugène Delacroix
Eugène Delacroix - Portrait de l'artiste (ca.1837).jpg
Date personale
Născut[1][4][5][6] Modificați la Wikidata
Charenton-Républicain, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[7][1][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise[8] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Părinți Charles-François Delacroix[*][[Charles-François Delacroix (diplomat francez)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și surori Charles-Henri Delacroix[*][[Charles-Henri Delacroix (French general)|​]]
Henriette de Verninac[*][[Henriette de Verninac (French politician's daughter)|​]][9] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1958).svg Franța Modificați la Wikidata
EtnieFrancezi Modificați la Wikidata
Ocupațieartist
pictor
diarist[*]
litograf[*]
fotograf
desenator[*]
muralist[*][[muralist (artist whose work consists primarily of painting murals)|​]]
draftsperson[*][[draftsperson (drafter of technical drawings of buildings)|​]]
pastellist[*][[pastellist (artist who specializes in making pastels)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiAlger[10]
Oran[10]
Nohant-Vic[10]
Paris[10]
Maroc[10]
Algeciras[10]
Sevilla[10]
Londra[10] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Lycée Louis-le-Grand,  lycée Corneille[*][[lycée Corneille (public school in Rouen, France)|​]]  Modificați la Wikidata
Pregătire Pierre-Narcisse Guérin[*][[Pierre-Narcisse Guérin (pictor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruJoseph Guichard[*],  Charles Cournault[*][[Charles Cournault (pictor francez)|​]],  Étienne-François Haro[*][[Étienne-François Haro |​]],  Pierre Grivolas[*][[Pierre Grivolas (pictor francez)|​]],  Maurice Sand[*][[Maurice Sand (French illustrator and writer (1823-1889))|​]][2],  Gustave Lassalle-Bordes[*][[Gustave Lassalle-Bordes (pictor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăromantism[3]  Modificați la Wikidata
Opere importantePui de tigru jucându-se cu mama sa[*], Libertatea conducând poporul, Captivitatea în Babilon[*], Măcelul din Chios  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] (din )
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] (din )
Comandor al Legiunii de Onoare[*] (din )  Modificați la Wikidata
Semnătură
Delacroix autograph.svg

Ferdinand Victor Eugène Delacroix (n. ,[1][4][5][6] Charenton-Républicain, Île-de-France, Franța – d. ,[7][1][4][5] Paris, Franța) a fost un important pictor francez din perioada romantismului.

Libertatea conducând poporul

ViațaModificare

S-a născut în localitatea Charenton Saint-Maurice, de lângă Paris.

În 1805 moare tatăl artistului, Charles Delacroix, prefect de Bordeaux. Familia se mută la Paris. Micul Eugène începe studiile la Liceul Imperial. Primește o aleasă educație în spirit clasic – Homer, Dante, Byron, Diderot, Montesquieu, Montaigne- face scrimă și continuă studiile muzicale.

În anul 1814, Eugène își pierde și mama - moartea ei duce la destrămarea rapidă a familiei Delacroix. La cei 16 ani ai săi, Eugène se mută în casa surorii și a cumnatului său.

Se îndrăgostește de camerista Elisabeth Salter, de origine engleză. Pentru a-i putea scrie, pictorul învață limba engleză, lucru care-i va permite mai târziu să-i citească pe Shakespeare și pe Byron în original. Delacroix este, cu siguranță, nestatornic în sentimente. În anul 1822, o cunoaște pe iubita prietenului său apropiat, Soulier.

Cel mai adesea, modelele pe care le are îi devin și iubite. Fermecător și sclipitor, Delacroix place femeilor.

 
Mormântul lui Delacroix din cimitirul Père-Lachaise (Paris)

Grație prietenilor săi Charles Nodier (1780-1844) și Victor Hugo (1802-1885), leagă prietenii cu scriitorii: Stendhal (1783-1862), Alexandre Dumas (1802-1870), Théophile Gautier (1811-1872) și Alphonse de Lamartine (1790-1869); îi cunoaște pe pictorul Achille Deveria (1802-1869) și pe compozitorul Hector Berlioz (1803-1869).

În 1822 expune la Salon primul său tablou: Dante și Vergiliu în Infern.

În 1832 călătorește în Maroc. Vizitează Andaluzia, unde studiază pictura spaniolă.

Între anii 1833-1861, pictorul lucrează la decorarea bibliotecii din Palatul Bourbonilor, a galeriei Apolline din Louvre, a Salonului Păcii din primăria Parisului. Pictează și biserici pariziene: Saint-Denis du Saint-Sacrement, Saint-Sulpice. În ianuarie 1857 a fost acceptat printre membrii Academiei de Arte Frumoase.

Natura a avut pentru Delacroix o mare însemnătate; adesea își vizitează prietenii care locuiau la sat. Îndeosebi, îi apreciază pe scriitoarea George Sand (1804-1876) și pe Frederic Chopin (1810-1849), pe care îi vizitează la Nohant, în Franța centrală. Acolo lucrează la studii portretistice și florale. Începând cu anul 1844, Delacroix închiriază o casa în Champrosay, la sud de Paris. Acolo îl așteaptă Jenny Le Guillou, "slujnica lui cu inimă mare", care îl va însoți pe pictor până la moarte.

În primăvara anului 1863, o febră mare îl țintuiește pe artist la pat. Moare pe 13 august iar funeraliile au avut loc pe 17 august, în biserica Saint-Germain-des-Près.

PicturiModificare

Delacroix și contemporanii săiModificare

Când Eugène Delacroix este numit membru al Academiei de Arte Frumoase, Ingres (1780-1867) nu-și poate opri un strigăt : "Iată-l și pe lup la stână!". Este drept că, la vremea respectivă, Delacroix era considerat un pictor cu o influență dăunătoare. De la Dante și Vergiliu în Infern - debutul artistic la Salon - până la ultimele sale tablouri, creația lui Delacroix este obiectul neîncetatelor atacuri ale criticilor. Stilul artistului, concepția sa referitoare la arta de a picta, precum și tehnica îi irită pe receptorii contemporani ai operelor de artă. Reacțiile publicului sunt foarte violente, iar critica îi stigmatizează lucrările și-l acuză de "masacrarea mascată a picturii".

Artistului i se reproșează faptul că știe numai să schițeze. Se spune că este un diletant. De la început încă, Delacroix i se opune lui Ingres. Stilurile lor sunt complet diferite : pentru Ingres cel mai important este desenul, în timp ce autorul lui Dante și Vergiliu în Infern acordă atenție în special culorii și tensiunii pe care opera ar trebui s-o degajeze. Delacroix disprețuiește critica ; aprofundează acest univers al picturii în felul său propriu și nu acordă atenție normelor existente, care constrâng.

În anul 1824, se poate privi la Salon tabloul Măcelul din Chios. Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix își găsește deja câțiva apărători, în timp ce tânăra școală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberați de sub jugul convențiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspirație îi este proprie și lui Delacroix, care afirmă : "Nimeni și nimic nu mă împiedică să percep lucrurile așa cum vreau eu".

Prezentarea la Salon a Morții lui Sardanapal, în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de șapte ani. În tot acest timp, se va vedea exclus din sălile de expoziții.

Baudelaire descrie astfel această situație : "Niciodată un artist nu a fost mai atacat, mai luat în derâdere și mai condamnat. Dar ce înseamnă pentru noi această indecizie a cercurilor elitiste, nemulțumirea câtorva saloane burgheze, respirând ură și unde pedanteria joacă domino ? Problema este expusă în detaliu, iar dovada se află înaintea lor –evidentă, mare, strălucitoare". Victor Hugo scrisese : "Oare fluierăturile proștilor nu reprezintă fanfare ale gloriei?"

Delacroix în muzeele lumiiModificare

  • Franța
    • Bordeaux – Musee des Beaux-Arts
    • Lille - Musee des Beaux-Arts
    • Lyon – Musee des Beaux-Arts
    • Montpellier – Musee Fabre
    • Nantes – Musee des Beaux-Arts
    • Paris – Louvre, Musee Eugene Delacroix, Musee Orsay, Musee Carnavalet, Musee du Petit Palais, Bibliotheque National, Palatul Burbonilor, Palatul Luxembourg, Biserica Saint Suplice, Biserica Saint-Denis-du-Saint-Sacrement, Biserica Saint-Paul-Saint-Loise
    • Reims – Musee des Beaux-Arts
    • Rouen – Musee des Beaux-Arts
    • Toulouse – Musee des Augustins
    • Tours – Musee des Beaux-Arts
    • Versailles – Musee National du Palais de Versailles
  • Italia
    • Florența – Galleria degli Uffizi
  • Japonia
    • Tokyo – Muzeul National al Artelor Occidentale
  • Rusia
    • Sankt Petersburg – Ermitaj
  • Statele Unite
    • Baltimore – Walters Art Museum
    • Boston – Museum of Fine Arts
    • Chicago – The Art Institute of Chicago
    • Minneapolis – The Minneapolis Institute of Arts
    • New York – Metropolitan Museum of Arts, Brooklyn Museum
    • Washington – National Gallery of Art
  • Suedia
    • Stockholm – Nationalmuseum
  • Ungaria
    • Budapesta – Szepmuveszeti Muzeum


NoteModificare

  1. ^ a b c d „Eugène Delacroix”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ https://wepa.unima.org/en/maurice-sand/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.nga.gov/collection/artist-info.1221.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ a b c d Eugène Delacroix (în engleză), RKDartists 
  6. ^ a b Ferdinand Victor Eugène Delacroix (în franceză), Baza de date Léonore 
  7. ^ a b L'Humanité,  
  8. ^ l'essentiel (în franceză), L'Humanité,  
  9. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  10. ^ a b c d e f g h https://rkd.nl/explore/artists/21569  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ Muzeul K. H. Zambaccian

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Eugène Delacroix