Eugen Doga
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Eugen Doga (n. , Mocra, Unitățile administrativ-teritoriale din Stînga Nistrului, Moldova) este un compozitor moldovean, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (1992).
Biografie
modificareEugen Doga s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul Mocra din Transnistria. A studiat la Școala de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1951-1955), apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960), la clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel.
Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972). La 1 ianuarie 1957, lucrarea sa „Cântec de anul nou” a fost transmisă la postul de radio moldovenesc, fiind interpretată de o orchestră de copii condusă de Șico Aranov. Aceasta a fost prima oară când o compoziție de-a sa a fost transmisă la radio.[2]
A debutat în arta componistică în anul 1963 cu un cvartet de coarde. Este autor al mai multor lucrări în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece, lucrări camerale și balet).
A compus mai multe cântece, printre care: „Curcubeul alb”, „Primăvara omenirii”, „Vocea omenească”; poeme simfonice, cum ar fi: „Inima veacului”. A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic „Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș gigant”, 4 cvartete de coarde, cântece de estradă („Codrii mei frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Iubește, iubește”, „Am visat ploaia” etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare întruna”, „Moș Crăciun” ș.a.).
Eugen Doga lucrează și în domeniul muzicii de film. El a debutat la studioul cinematografic Moldova-film în anul 1967, semnând muzica pentru comedia Se caută un paznic. A scris muzică la peste 200 de filme: Nunta la palat, Singur în fața dragostei, Zece ierni pe o vară, Explozie cu efect întârziat, Durata zilei, Casă pentru Serafim, Lăutarii, Șatra, Gingașa și tandra mea fiară, Ana Pavlova, Patul lui Procust etc.
A contribuit la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizând coloana sonoră a peliculelor „Capra cu trei iezi”, „Maria Mirabela”, serialul „Guguță” ș.a. A semnat muzica pentru spectacolele: „Radu Ștefan, întâiul și ultimul”, „Pe un picior de plai”, „Ce frumoasă este viața”, „Păsările tinereții noastre”, „Sfânta sfintelor”; baletele „Luceafărul” și „Venancia” ș.a.[3]
Pe plan politic, Eugen Doga a fost membru al PCUS[4] din 1976. El a fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al R.S.S.M. în legislaturile IX - XI, apoi ca deputat în primul Parlament al Republicii Moldova.
De asemenea, a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din URSS și Uniunii compozitorilor din Moldova, vicepreședinte al UCM.
La sfârșitul anului 2015, strada pietonală Alexandru Diordiță din Chișinău a fost redenumită în strada Eugen Doga.[5]
Eugen Doga și-a exprimat susținerea pentru mișcarea de unificare a Republicii Moldova cu România, criticând totodată și acțiunile anti-române ale regimului separatist din Transnistria.[6][7][8][9][10]
Deține și cetățenia rusă.[1]
Distincții și decorații
modificare
Eugen Doga a fost decorat cu distincții de stat ale Republicii Moldova precum și ale URSS, inclusiv titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova, Artist al Poporului din R.S.S.M. (1967), Artist al Poporului din URSS (1987), laureat al Premiului „Boris Glăvan” al Comsomolului din Moldova, laureat al Premiului de Stat al R.S.S.M. (1980) și al Premiului de Stat al URSS (1986).
În anul 1972 a primit „Scoica de Argint”[11] la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica din filmul Lăutarii, iar în 1976 „Scoica de Aur” pentru coloana sonoră a filmului Șatra.
În anul 1997 fost decorat cu Ordinul Republicii, iar în 2004 cu Ordinul „Steaua României”[11] în grad de ofițer.[12] În 2008 a primit Ordinul Pentru merite în fața Patriei (acordat de Rusia)[11][13], Ordinul Dinamo România în grad de Comandor,[13] Medalia „Mihai Eminescu” și Medalia de Aur „Omul secolului XX” (SUA, 1998).
La data de 30 decembrie 1991, compozitorul Eugen Doga a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei[11]. De asemenea, Institutul Internațional de Cinematografie din Moscova i-a conferit titlul de Doctor honoris causa. Anul 2007 a fost declarat de autoritățile Republicii Moldova drept „Anul Eugen Doga”.[13]
La 26 august 2008, președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin i-a acordat Premiul de Stat pe anul 2008, „pentru contribuția de excepție la dezvoltarea artei muzicale naționale și universale”.[14]
La 26 martie 2014, președintele României Traian Băsescu l-a decorat pe Eugen Doga cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer.[15]
Anul 2017 a fost declarat anul lui Eugen Doga în Moldova ca un omagiu adus aniversării a 80 de ani.[16]
Filmografie
modificareFilme documentare
modificare- Chișinău-Chișinău („Telefilm-Chișinău”, 1971)
Filme de ficțiune
modificare- Se caută un paznic (1967)
- Nuntă la palat (1968)
- Singur în fața dragostei (1969)
- Zece ierni pentru o vară (1969)
- Povârnișul (1970)
- Trânta (1970)
- Explozie cu efect întârziat (1971)
- Lăutarii (1971), regia Emil Loteanu
- Viforul roșu (1971)
- Vara ostașului Dedov (1971)
- Soare răsare (1972)
- Casă pentru Serafim (1972)
- Crestături spre amintire (1972)
- Unda verde (1974)
- Mânia (1974)
- Durata zilei (1974)
- Șatra (Табор уходит в небо – 1975), regia Emil Loteanu
- Povestea lui Făt-Frumos (1977)
- Care pe care (1977)
- Căruța (s.m., 1978)
- O dramă la vânătoare (Мой ласковый и нежный зверь/Moi laskovîi i nejnîi zver – 1978), regia Emil Loteanu
- Vreau să cânt (1979)
- Portretul soției pictorului (Портрет жены художника/Portret jenî hudojnika – 1981), regia Aleksandr Pankratov
- Ana Pavlova („Mosfilm”, 1983)
- Vânt sălbatic (1985)
- Luceafărul (1986)
- Telenovela „Regina Margo” (1996) Rusia[necesită citare]
- Patul lui Procust (2001)
Filme de animație
modificare- Punguța cu doi bani (1969)
- Petrică cel lăudăros (1973)
- Taina D.I.C. (1974)
- Banca lui Guguță (1975)
- Viforul negru (1981)
- Maria Mirabela (1981)
- Copiii, soarele și lumina (1981)
- Povestea trandafirului alb care putea să roșească (1982)
- Opriți trenul (1982)
- Maria Mirabela în Tranzistoria (1989)
- Capra cu trei iezi (2012)
Muzică de balet
modificare- Luceafărul: balet în 8 tablouri, libretul de Emil Loteanu după poemul omonim de Mihai Eminescu (1983)
Muzică vocală de cameră
modificare- Ochiul tău iubit - Ciclul vocal din șase romanțe, versuri de Mihai Eminescu (în română)
- Misterele nopții
- Dorința
- De-aș avea și eu o floare
- Peste vârfuri
- Ochiul tău iubit
- O rămâi (1984)
- Rugăciune
- Lumineze stelele - Romanță pentru voce și pian (în română; 2001)
Note
modificare- ^ a b http://kremlin.ru/acts/bank/13057
- ^ Аранов, Шико Бениаминович - Джаз-оркестр Шико Аранова «Букурия», www.markarbejde.ru
- ^ Eugen Doga: Bibliografie. Universitas. . p. 33.
- ^ Calendar Național. BNRM. . p. 96-98.
- ^ Două străzi din Chișinău vor purta numele compozitorului Eugen Doga și a jurnalistului Constantin Tănase, chisinau.md
- ^ Ana Marchitan (), Eugen Doga, despre regiunea transnistreană: „Este pământ furat!”, InfoPrut
- ^ „Eugen Doga vine cu valsul iubirii la București”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Maestrul roman basarabean Eugen Doga, omagiat la Ateneul Român Arhivat în , la Wayback Machine., 27 noiembrie 2012, rgnpress.ro
- ^ Eugen Doga: Alba Iulia e capitala unirii și o adevărată Mecca Arhivat în , la Archive.is
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d Dumbrăveanu, Luminita (). Eugen Doga: Muzica este prima și ultima mea iubire. Chisinau: Prut International. p. 21-23. ISBN 978-9975-54-044-5.
- ^ Nu am găsit pagina » FLUX on-line
- ^ a b c „Președintele rus l-a decorat pe compozitorul moldovean Eugeniu Doga”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Comunicat de presă al Președinției Republicii Moldova din 26 august 2008”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Decorați de Băsescu! Președintele României premiază personalitățile din Moldova”. Unimedia.info. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Newsmolodova.info. „2017 anul Eugen Doga in Moldova”. Accesat în .
Bibliografie
modificare- Bolșoi Rossiiskii Ențiklopediceskii Slovar, M., Ed. „Drofa”, 2009
- Catanoi, Grigori. Eugen Doga : Muzica și viața, Chișinău, Ed. Pontos, 2021, 16 p.
- Dumbrăveanu, Luminița. Eugen Doga: „Muzica este prima și ultima mea iubire”, Chișinău, Ed. Prut Internațional, 2012, 296 p.
- DEI Nume Proprii, Ed. Cartier, Chisinau-Bucuresti, 2004
- Enciclopedia Sovietică Moldovenească, Ch., Ed. Enciclopediei
- Enciclopedia „Literatura și Arta Moldovei”, vol. 1, Chișinău. Ed. Enciclopediei
- Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch., Ed. Litera, vol. 5, pp.136-137
- Gagim Ion. Eugen Doga : perspectiva inversă. București, Editura Academiei Române, 2021, 224 p.
- Turea, Larisa. ABCDoga : Un destin în Do Major, Chișinău, Ed. Prut Internațional, 2017, 272 p.
Legături externe
modificare
Materiale media legate de Eugen Doga la Wikimedia Commons
- Site oficial Arhivat în , la Wayback Machine.
- Canal de Youtube
- Eugen Doga pe site-ul Academiei de Științe a Moldovei
- Eugen Doga - Bibliografie Arhivat în , la Wayback Machine.
- Web-enciclopedia filmului moldovenesc - Eugen Doga[nefuncțională – arhivă]
- Eugen Doga la Internet Movie Database
- Biografia lui Eugen Doga Arhivat în , la Wayback Machine.