Eugen Doga

compozitor moldovean și rus de etnie română
Eugen Doga
Eugen Doga in Vienna, Austria 05-12-2015.JPG
Date personale
Născut (85 de ani)
Mocra, RASS Moldovenească (azi Republica Moldova)
Căsătorit cuNatalia Alexandrova (din 1962)
CopiiViorica (1966)
NaționalitateMoldovean și rus[1]
Cetățenie Uniunea Sovietică (1937-1941 și 1944-1991)
 România (1941-1944)
 Republica Moldova (din 1991)
 Rusia[1]
EtnieDiaspora română
români Modificați la Wikidata
ReligieOrtodox
Ocupațiemuzician, compozitor, dirijor, profesor, politician
Activitate
Gen muzicalOperă
balet
Romanță
cântec
Cantată
muzică instrumentală  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul de stat al URSS
Artist al Poporului din URSS
Ordinul de Merit pentru Patrie, Gradul IV[*]
Ordinul Republicii
Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Național „Serviciul Credincios”
Ordinul Danaker[*]
Ordinul ,,Comunității"[*]
Medalia „Mihai Eminescu”
Premiul de Stat al RSS Moldovenești
Ordinul Alexandr Nevsky[*]
Artist al poporului din RSS Moldovenească  Modificați la Wikidata
Cariera politică
Deputat al poporului din URSS
În funcție
26 martie 1989 – 26 decembrie 1991

Partid politic PCUS
Pian, violoncel, vioară
Prezență online

Eugen Doga (n. 1 martie 1937, Mocra, RASS Moldovenească, azi Republica Moldova) este un compozitor moldovean, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (1992).

BiografieModificare

Eugen Doga s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul Mocra din Transnistria. A studiat la Școala de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1951-1955), apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960), la clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel.

Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972). La 1 ianuarie 1957, lucrarea sa „Cântec de anul nou” a fost transmisă la postul de radio moldovenesc, fiind interpretată de o orchestră de copii condusă de Șico Aranov. Aceasta a fost prima oară când o compoziție de-a sa a fost transmisă la radio.[2]

 
Compozitorul.

A debutat în arta componistică în anul 1963 cu un cvartet de coarde. Este autor al mai multor lucrări în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece, lucrări camerale și balet).

A compus mai multe cantate, printre care: „Curcubeul alb”, „Primăvara omenirii”, „Vocea omenească”; poeme simfonice, cum ar fi: „Inima veacului”. A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic „Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș gigant”, 4 cvartete de coarde, cântece de estradă („Codrii mei frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Iubește, iubește”, „Am visat ploaia” etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare întruna”, „Moș Crăciun” ș.a.).

Eugen Doga lucrează și în domeniul muzicii de film. El a debutat la studioul cinematografic Moldova-film în anul 1967, semnând muzica pentru comedia Se caută un paznic. A scris muzică la peste 200 de filme: Nunta la palat, Singur în fața dragostei, Zece ierni pe o vară, Explozie cu efect întârziat, Durata zilei, Casă pentru Serafim, Lăutarii, Șatra, Gingașa și tandra mea fiară, Ana Pavlova, Patul lui Procust etc.

A contribuit la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizând coloana sonoră a peliculelor „Capra cu trei iezi”, „Maria Mirabela”, serialul „Guguță” ș.a. A semnat muzica pentru spectacolele: „Radu Ștefan, întâiul și ultimul”, „Pe un picior de plai”, „Ce frumoasă este viața”, „Păsările tinereții noastre”, „Sfânta sfintelor”; baletele „Luceafărul” și „Venancia” ș.a.[3]

Pe plan politic, Eugen Doga a fost membru al PCUS[4] din 1976. El a fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al R.S.S.M. în legislaturile IX - XI, apoi ca deputat în primul Parlament al Republicii Moldova.

De asemenea, a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din URSS și Uniunii compozitorilor din Moldova, vicepreședinte al UCM.

La sfârșitul anului 2015, strada pietonală Alexandru Diordiță din Chișinău a fost redenumită în strada Eugen Doga.[5]

Eugen Doga și-a exprimat susținerea pentru mișcarea de unificare a Republicii Moldova cu România, criticând totodată și acțiunile anti-române ale regimului separatist din Transnistria.[6][7][8][9][10]

Deține și cetățenia rusă.[1]

Distincții și decorațiiModificare

 
Eugen Doga reprezentat pe un timbru poștal din Republica Moldova

Eugen Doga a fost decorat cu distincții de stat ale Republicii Moldova precum și ale URSS, inclusiv titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova, Artist al Poporului din R.S.S.M. (1967), Artist al Poporului din URSS (1987), laureat al Premiului „Boris Glăvan” al Comsomolului din Moldova, laureat al Premiului de Stat al R.S.S.M. (1980) și al Premiului de Stat al URSS (1986).

În anul 1972 a primit „Scoica de Argint”[11] la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica din filmul Lăutarii, iar în 1976 „Scoica de Aur” pentru coloana sonoră a filmului Șatra.

În anul 1997 fost decorat cu Ordinul Republicii, iar în 2004 cu Ordinul „Steaua României”[11] în grad de ofițer.[12] În 2008 a primit Ordinul Pentru merite în fața Patriei (acordat de Rusia)[11][13], Ordinul Dinamo România în grad de Comandor,[13] Medalia „Mihai Eminescu” și Medalia de Aur „Omul secolului XX” (SUA, 1998).

La data de 30 decembrie 1991, compozitorul Eugen Doga a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei[11]. De asemenea, Institutul Internațional de Cinematografie din Moscova i-a conferit titlul de Doctor honoris causa. Anul 2007 a fost declarat de autoritățile Republicii Moldova drept „Anul Eugen Doga”.[13]

La 26 august 2008, președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin i-a acordat Premiul de Stat pe anul 2008, „pentru contribuția de excepție la dezvoltarea artei muzicale naționale și universale”.[14]

La 26 martie 2014, președintele României Traian Băsescu l-a decorat pe Eugen Doga cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer.[15]

Anul 2017 a fost declarat anul lui Eugen Doga în Moldova ca un omagiu adus aniversării a 80 de ani.[16]

FilmografieModificare

Filme documentareModificare

  • Chișinău-Chișinău („Telefilm-Chișinău”, 1971)

Filme de ficțiuneModificare

  • Se caută un paznic (1967)
  • Nuntă la palat (1968)
  • Singur în fața dragostei (1969)
  • Zece ierni pentru o vară (1969)
  • Povârnișul (1970)
  • Trânta (1970)
  • Explozie cu efect întârziat (1971)
  • Lăutarii (1971), regia Emil Loteanu
  • Viforul roșu (1971)
  • Vara ostașului Dedov (1971)
  • Soare răsare (1972)
  • Casă pentru Serafim (1972)
  • Crestături spre amintire (1972)
  • Unda verde (1974)
  • Mânia (1974)
  • Durata zilei (1974)
  • Șatra (Табор уходит в небо – 1975), regia Emil Loteanu
  • Povestea lui Făt-Frumos (1977)
  • Care pe care (1977)
  • Căruța (s.m., 1978)
  • O dramă la vânătoare (Мой ласковый и нежный зверь/Moi laskovîi i nejnîi zver – 1978), regia Emil Loteanu
  • Vreau să cânt (1979)
  • Portretul soției pictorului (Портрет жены художника/Portret jenî hudojnika – 1981), regia Aleksandr Pankratov
  • Ana Pavlova („Mosfilm”, 1983)
  • Vânt sălbatic (1985)
  • Luceafărul (1986)
  • Telenovela „Regina Margo” (1996) Rusia[necesită citare]
  • Patul lui Procust (2001)

Filme de animațieModificare

  • Punguța cu doi bani (1969)
  • Petrică cel lăudăros (1973)
  • Taina D.I.C. (1974)
  • Banca lui Guguță (1975)
  • Viforul negru (1981)
  • Maria Mirabela (1981)
  • Copiii, soarele și lumina (1981)
  • Povestea trandafirului alb care putea să roșească (1982)
  • Opriți trenul (1982)
  • Maria Mirabela în Tranzistoria (1989)
  • Capra cu trei iezi (2012)

Muzică de baletModificare

  • Luceafărul: balet în 8 tablouri, libretul de Emil Loteanu după poemul omonim de Mihai Eminescu (1983)

Muzică vocală de camerăModificare

  • Ochiul tău iubit - Ciclul vocal din șase romanțe, versuri de Mihai Eminescu (în română)
  • Misterele nopții
  • Dorința
  • De-aș avea și eu o floare
  • Peste vârfuri
  • Ochiul tău iubit
  • O rămâi (1984)
  • Rugăciune
  • Lumineze stelele - Romanță pentru voce și pian (în română; 2001)

NoteModificare

  1. ^ a b c http://kremlin.ru/acts/bank/13057
  2. ^ Аранов, Шико Бениаминович - Джаз-оркестр Шико Аранова «Букурия», www.markarbejde.ru 
  3. ^ Eugen Doga: Bibliografie. Universitas. . p. 33. 
  4. ^ Calendar Național. BNRM. . p. 96-98. 
  5. ^ Două străzi din Chișinău vor purta numele compozitorului Eugen Doga și a jurnalistului Constantin Tănase, chisinau.md
  6. ^ Ana Marchitan (), Eugen Doga, despre regiunea transnistreană: „Este pământ furat!”, InfoPrut 
  7. ^ „Eugen Doga vine cu valsul iubirii la București”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Maestrul roman basarabean Eugen Doga, omagiat la Ateneul Român, 27 noiembrie 2012, rgnpress.ro
  9. ^ Eugen Doga: Alba Iulia e capitala unirii și o adevărată Mecca Arhivat în , la Archive.is
  10. ^ http://social.moldova.org/news/eugen-doga-alba-iulia-e-capitala-unirii-i-o-adevrat-mecca-205133-rom.html
  11. ^ a b c d Dumbrăveanu, Luminita (). Eugen Doga: Muzica este prima și ultima mea iubire. Chisinau: Prut International. p. 21-23. ISBN 978-9975-54-044-5. 
  12. ^ Nu am găsit pagina » FLUX on-line 
  13. ^ a b c Președintele rus l-a decorat pe compozitorul moldovean Eugeniu Doga
  14. ^ Comunicat de presă al Președinției Republicii Moldova din 26 august 2008
  15. ^ „Decorați de Băsescu! Președintele României premiază personalitățile din Moldova”. Unimedia.info. Accesat în . 
  16. ^ Newsmolodova.info. „2017 anul Eugen Doga in Moldova”. Accesat în . 

BibliografieModificare

  • Enciclopedia Sovietică Moldovenească, Ch., Ed. Enciclopediei
  • Enciclopedia „Literatura și Arta Moldovei”, vol. 1, Chișinău. Ed. Enciclopediei
  • DEI Nume Proprii, Ed. Cartier, Chisinau-Bucuresti, 2004
  • Bolșoi Rossiiskii Ențiklopediceskii Slovar, M., Ed. „Drofa”, 2009
  • Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch., Ed. Litera, vol. 5, pp.136-137

Legături externeModificare

  Materiale media legate de Eugen Doga la Wikimedia Commons