Eugen Schileru

critic literar și de artă, eseist și traducător român
Eugen Schileru
Eugen Schileru.jpg
Date personale
Nume la naștereEugen Schiller Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic de artă
critic literar[*]
traducător
eseist Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimEugen Schileru, Adrian Schileru  Modificați la Wikidata
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
PregătireGeorge Oprescu  Modificați la Wikidata

Eugen Schileru este pseudonimul lui Eugen Schiller (n.  – d. ) a fost un critic de artă și literatură, eseist și traducător român.

BiografieModificare

Eugen Schileru s-a născut la Brăila în familia otorinolaringologului Henri Schiller și a Mariei, evreu după tată, născută Demetrescu. A urmat Colegiul Național „Nicolae Bălcescu” din Brăila în perioada 1930 - 1934, după care a făcut Facultatea de literatură și filozofie a Universității București din 1934 până în anul 1938. Schileru a absolvit facultatea cu o diplomă în estetică; teza sa a tratat arta și manifestările patologice. Unul dintre profesorii săi a fost George Oprescu. În 1939, a primit o diplomă de drept. Sub pseudonimul Adrian Schileru, a publicat în cursul anului 1936 în revista marxistă Era nouă. În 1938, a primit o bursă pe perioada vacanței de la Institutul Francez de Studii Avansate din România; tot în acel an, a absolvit un institut pedagogic. Din 1948 până în 1951, a condus biblioteca Academiei Române. În 1949, a devenit profesor de estetică la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, devenind președintele departamentului de istorie a artei în 1968.

Scrierile lui Schileru includ articole publicate în reviste literare și de specialitate, analize critice de artă plastică (cataloage de expoziții, coloane de artă, comentarii estetice, note despre impresionism, pictură clasică și contemporană), recenzii de film, lucrări teoretice despre artă și comentarii critice despre Rembrandt (1966), Ion Sima (1968), Ion Irimescu (1969), Impresionism (1969), Scrisoarea de dragoste (1971) și Preludii critice (1975). A prefațat traduceri din Antoine de Saint-Exupéry, Thomas Mann, Herman Melville, Alberto Moravia și Cesare Pavese, în timp ce el însuși a tradus singur sau în colaborare din operele lui Sinclair Lewis, James Hilton, Horace McCoy, Giovanni Germanetto, André Ribard, Claude Lévi-Strauss, Albert Maltz, Richard Sasuly și Tirso de Molina.[1]

Muzeul Carol I din Brăila a sărbătorit 100 de ani de la nașterea lui Eugen Schileru. La editura Istros a apărut „Eugen Schileru. Viața lui ca o carte”, un volum în care fiica sa, Micaela Schileru, își amintește de tatăl ei extraordinar. Cartea este organizată în trei secțiuni: I. Eugen Schileru, Tatăl meu; II. Eugen Schileru, prin el însuși, o selecție a scrierilor sale publicate în presa tipărită, începând cu 1933 până la moartea sa; III. Amintiri despre Eugen Schileru de către contemporanii săi și de foștii săi studenți.

ReferinteModificare

  1. ^ Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II, p. 545-46. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. ISBN 973-697-758-7

BibliografieModificare

  • Andrei Pleșu: „Un euforic riguros: Eugen Schileru”, Dilema Veche, 24-30 noiembrie 2016, # 666, pag. 3

Legături externeModificare