Concursul Muzical Eurovision 1957
Concursul Muzical Eurovision 1957
| ||||
|---|---|---|---|---|
| ||||
| Data finalei | 3 martie 1957 | |||
| Prezentator | Anaïd Iplicjian | |||
| Dirijor | Willy Berking | |||
| Supervizor executiv | Rolf Liebermann | |||
| Televiziune-gazdă |  HR/NDR
| |||
| Sală | Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks Frankfurt pe Main, Germania de Vest
| |||
| Piesă câștigătoare |  Țările de Jos„Net als toen” | |||
| Sistem de votare | ||||
| Fiecare țară are 10 jurați, care acordă fiecare un punct cântecului lor preferat. | ||||
| Număr de cântece | 10 | |||
| Debuturi |  Austria Danemarca Regatul Unit
| |||
| ||||
| Concursul Muzical Eurovision | ||||
| ||||
Modifică text  |
||||
.svg){kind=small}
Concursul Muzical Eurovision 1957 a fost a doua ediție a Concursului Muzical Eurovision. A avut loc duminica, pe 3 martie 1957 în Frankfurt pe Main, Germania de Vest. A fost câștigată de Țările de Jos cu piesa „Net als toen” a lui Corry Brokken.[1] Ca și prima ediție, și aceasta a fost, în principal, un program de radio, dar în perioada aceea a existat o creștere vizibilă a numărului de oameni care dețineau televizoare.
A existat o perioadă în care s-a împrăștiat un zvon conform căruia cântecul „Im Wartesaal zum großen Glück” al lui Walter Andreas Schwartz ar fi ieșit pe locul 2 la ediția din 1956 și de aceea ar fi găzduit Germania de Vest ediția din 1957. De fapt, nu numai că rezultatele s-au pierdut, dar nici regula că țara câștigătoare găzduiește următorul concurs nu fusese concepută încă, la acel timp plănuindu-se ca fiecare țară participantă să găzduiască evenimentul, însă, cum tot mai multe țări doreau să participe, acest lucru a devenit impractic.[1]
Plasare
modificare- Pentru mai multe detalii despre orașul-gazdă, vedeți Frankfurt pe Main.
Concursul a avut loc în Frankfurt pe Main, care, pe vremea aceea, era unul dintre cele mai mari orașe din Germania de Vest. Sala aleasă a fost Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks, sală de concerte, fost studio de televiziune și fost sediu al Hessischer Rundfunk.[2][3]
După ce fusese devastat în al Doilea Război Mondial la începutul anilor 1940, Frankfurt s-a renovat în anii 1950, devenind unul din cele mai proeminente centre financiare din Europa. Cu investiții provenind deopotrivă din instituții financiare naționale și internaționale, în 1957, anul în care s-a ținut concursul, deja apăreau primii zgârie-nori.[4][5]
Format
modificareÎn această ediție, cântecul italian a avut o durată de 5 minute și 9 secunde, în timp ce al Regatului Unit a durat numai un minut și 52 de secunde. De aceea, ulterior, s-a introdus o regulă care impune ca limită superioară durata de 3 minute pentru fiecare cântec. Această regulă rămâne și astăzi în vigoare.[1]
Spre deosebire de anul precedent, au putut concura și duete. Birthe Wilke și Gustav Winckler, din Danemarca, au fost primii care au participat într-o astfel de formulă, La sfârșitul cântecului lor, aceștia au avut cel mai lung sărut care a existat vreodată în concurs. Desigur, numai deținătorii de televizoare l-au putut vedea. Acest lucru s-a datorat faptului că un membru al personalului de producție a uitat să dea un semnal prestabilit care să le comunice celor doi să termine sărutul.[1]
Acesta a fost primul an în care membrii juriului au fost contactați prin telefon pentru a-și acorda voturile și, de asemenea, primul an în care Țările de Jos au câștigat concursul. O altă schimbare importantă a fost că juriile naționale nu au mai putut vota în favoarea cântecelor din propria țară.[1]
Țări participante
modificareBelgia, Elveția, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos și-au făcut a doua apariție, după debutul din 1956. Austria, Danemarca și Regatul Unit au apărut pentru prima oară; aceste țări doreau să participe încă din 1956, însă au aderat la Uniunea Europeană de Radio-Televiziune după termenul de înscriere a cântecelor – astfel, au ratat participarea. Astfel, în 1957, au participat un total de 10 țări, cu 3 mai mult decât în ediția inaugurală.[1]
DirijorimodificareOrchestra a fost condusă de următorii dirijori:[6]
|
Artiști care au revenitmodificare
| ||||||||||||||||
Rezultate
modificare| Țară | Limbă | Artist | Cântec | Traducere | Loc | Puncte | |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 01 |  Belgia
|
olandeză | Bobbejaan Schoepen | „Straatdeuntje” | Melodia străzii | 8 | 5 |
| 02 |  Luxemburg
|
franceză | Danièle Dupré | „Amours mortes (tant de peine)” | Iubire moartă (atâta durere) | 4 | 8 |
| 03 | Regatul Unit
|
engleză | Patricia Bredin | „All” | Tot | 7 | 6 |
| 04 |  Italia
|
italiană | Nunzio Gallo | „Corde della mia chitarra” | Corzile chitarei mele | 6 | 7 |
| 05 | Austria
|
germană | Bob Martin | „Wohin, kleines Pony?” | Încotro, căluțule? | 10 | 3 |
| 06 | Țările de Jos
|
olandeză | Corry Brokken | „Net als toen” | Ca și atunci | 1 | 31 |
| 07 | Germania
|
germană | Margot Hielscher | „Telefon, Telefon” | Telefon, telefon | 4 | 8 |
| 08 | .svg){kind=small} Franța
|
franceză | Paule Desjardins | „La belle amour” | Iubirea frumoasă | 2 | 17 |
| 09 | Danemarca
|
daneză | Birthe Wilke și Gustav Winckler | „Skibet skal sejle i nat” | Nava va naviga în seara aceasta | 3 | 10 |
| 10 |  Elveția
|
franceză | Lys Assia | „L'enfant que j'étais” | Copilul ce eram odată | 8 | 5 |
Tabel
modificare| Rezultate | ||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| ||
|
Belgia | 5 | 2 | 2 | 1 | |||||||
| Luxemburg | 8 | 1 | 4 | 3 | ||||||||
| Regatul Unit | 6 | 1 | 1 | 1 | 1 | 2 | ||||||
| Italia | 7 | 1 | 1 | 2 | 2 | 1 | ||||||
| Austria | 3 | 2 | 1 | |||||||||
| Țările de Jos | 31 | 5 | 3 | 1 | 1 | 6 | 1 | 4 | 3 | 7 | ||
| Germania | 8 | 1 | 1 | 6 | ||||||||
| Franța | 17 | 2 | 4 | 2 | 1 | 6 | 2 | |||||
| Danemarca | 10 | 2 | 3 | 5 | ||||||||
| Elveția | 5 | 1 | 1 | 1 | 2 | |||||||
Comentatori și purtători de cuvânt
modificare
|
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Referințe
modificare- ^ a b c d e f the show „Eurovision Song Contest 1957” Verificați valoarea
|url=(ajutor) (în engleză). EBU. Accesat în . - ^ „Location database - Großer Sendesaal des hessischen Rundfunks” (în germană). film-commission-hessen.de. Accesat în .
- ^ „Die singende Richterin: Corry Brokken” (în germană). Eurovision.de. Accesat în .
- ^ „Reconstruction and the "Frankfurter Principle"” (în engleză). Messe Frankfurt. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Frankfurt City History” (în engleză). Tourist Information Offices Frankfurt. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ http://www.andtheconductoris.eu
- ^ „Concours Eurovision de la Chanson 1957” (în franceză). Songcontest.free.fr. . Accesat în .
- ^ Leif Thorsson. Melodifestivalen genom tiderna [„Melodifestivalen de-a lungul timpului”] (2006), p. 10. Stockholm: Premium Publishing AB. ISBN 91-89136-29-2
- ^ „Nederlandse televisiecommentatoren bij het Eurovisie Songfestival”. Eurovision Artists (în olandeză).