Fărâmiță Lambru

muzician român
Fărâmiță Lambru
Date personale
NăscutRomânia 15 septembrie 1927, București, România
București, România[1] Modificați la Wikidata
DecedatRomânia 12 decembrie 1974 (47 ani),
București, România
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieacordeonist, lăutar, actor
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Gen muzicalpopulară, lăutărească
Instrument(e)acordeon
Interpretare cuMaria Tănase
PremiiOrdinul Meritul Cultural  Modificați la Wikidata
Discografie
Listă completăDiscografia lui Fărâmiță Lambru  Modificați la Wikidata

Fărâmiță Lambru (n. 15 septembrie 1927, București — d. 12 decembrie 1974, București) a fost un cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț) român de etnie romă.

Biografie

modificare

Născut la data de 15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, Fărâmiță Lambru (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și Lambru este prenumele) învață să cânte încă din copilărie de la tatăl său, violonistul Tudor Fărâmiță. Având un auz foarte bun, reține repede repertoriul uzual lăutăresc, dar mai ales stilul vocal de interpretare.[2]

În 1949 debutează în cadrul unei formații militare când își satisface stagiul militar la București.[3]

Din 1953 devine colaboratorul Mariei Tănase. După moartea acesteia (1963), acesta cunoaște o vertiginoasă carieră de virtuoz al acordeonului și dirijor al unor formații profesioniste.

În perioada 19521956 face parte ca instrumentist în formația de muzică populară a Teatrului de Estradă din București, iar în 1956 trece la formația Teatrului de revistă „Constantin Tănase”.[2] În 1967, ca actor, joacă în musicalul Groapa în rolul cântărețului Zavaidoc.

În 1962 înregistrează primele sale materiale la casa de discuri Electrecord, sub acompaniamentul orchestrei dirijate de Nicolae Băluță.

Între 1963-1970 este dirijor, solist-vocal și instrumentist al formației de muzică populară la Teatrul regional „Ion Vasilescu” din București.[3]

A întreprins turnee artistice în Franța (1965 și 1967), Republica Democrată Germană (1966) și Italia (1966). A făcut furori în capitala U.R.S.S., câștigându-și notorietate internațională.[4] Întors în țară, face noi înregistrări la casa de discuri Electrecord.

A apărut în diverse concerte și spectacole de revistă, a colaborat cu Orchestra de muzică populară Radio, dar mai ales a participat la petreceri populare (nunți, botezuri), care i-au afectat organismul măcinat de tuberculoză – cânta cu vocea nepermis de mult.[4]

Filmografie

modificare

Fiind un virtuoz recunoscut, a fost solicitat să apară și în câteva filme.

Regizorul Francisc Munteanu, transpunând atmosfera dintr-o mahala bucureșteană (evocată în piesa Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu) în pelicula Dincolo de barieră (1965)), îl invită pe Fărâmiță Lambru să animeze viața unei cârciumi bucureștene din 1925, alături de actorul Ion Dichiseanu. Succesul este atât de mare încât Francisc Munteanu apelează la lăutarul bucureștean și în filmul următor, Tunelul (coproducție româno-sovietică), turnat la Moscova (1966) în compania lui Ștefan Bănică, Margareta Pâslaru, Florin Piersic și, din nou, a lui Ion Dichiseanu.[4]

În 1971 a apărut și în filmul Facerea lumii, în regia lui Gheorghe Vitanidis și în compania actorilor Colea Răutu, Liviu Ciulei sau Toma Caragiu.

 
Mormântul lui Fărâmiță Lambru

A murit la 12 decembrie 1974 în București, măcinat de tuberculoză,[3] și a fost înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou” de lângă piața Râmnicu Sărat, Dristor, București.

Distincții

modificare

Pentru activitatea sa remarcabilă ca solist instrumentist de muzică populară la Teatrul „Constantin Tănase” din București, în 1968 i se decernează medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a.[5] În 1955 primește Premiul II la Concursul internațional al Festivalului Tineretului de la Varșovia.[3]

Discografie

modificare
  1. ^ „Fărâmiță Lambru”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Cosma, Comori ale muzicii lăutărești, p. 3
  3. ^ a b c d Cosma, Interpreți din România, p. 289
  4. ^ a b c Cosma, Comori ale muzicii lăutărești, p. 4
  5. ^ Buletinul Oficial nr. 797 din 25 septembrie 1968

Bibliografie

modificare
  • Cosma, Viorel: Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996, p. 289 ISBN 973-97473-5-3 ISBN 973-97473-6-1
  • Cosma, Viorel: Comori ale muzicii lăutărești. Fărâmiță Lambru – acordeon și voce. La calul bălan (bookletul CD-ului), Electrecord EDC 834, București, 2007
  • Emisiunea Jurnal de secol difuzată în 19.09.2012, între 10:40 și 10:45, pe TVRi

Legături externe

modificare

Articole biografice

Filmări