Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Ferdinand al IV-lea, Rege al Romanilor | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Viena, Monarhia Habsburgică |
| Decedat | (20 de ani)[1][2][3] Viena, Monarhia Habsburgică |
| Înmormântat | Cripta Capucinilor din Viena |
| Cauza decesului | cauze naturale (variolă) |
| Părinți | Ferdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Maria Anna a Spaniei |
| Frați și surori | Eleonora Maria Josefa de Austria Arhiducesa Maria Anna Josepha de Austria Mariana de Austria Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Carol Iosif al Austriei[*] |
| Ocupație | politician monarh |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | conte |
| Familie nobiliară | Casa de Habsburg |
| Principe elector | |
| Rege al Ungariei | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Ferdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman |
| Succesor | Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman |
Modifică date / text  | |
Ferdinand al IV-lea (n. , Viena, Monarhia Habsburgică – d. , Viena, Monarhia Habsburgică) aparținând Casei de Habsburg, a fost din 1653 până în 1654 rege romano-german, din 1646 rege al Boemiei și din 1647 rege al Ungariei și Croației.[4]
Motto: Deo et populo (Pentru D-zeu și pentru popor)[5]
BiografieModificare
Ferdinand a fost fiul cel mare al împăratului Ferdinand al III-lea (1608–1657) și al primei sale soții, Maria Anna a Spaniei (1606–1646).
Printre frații și surorile lui Ferdinand s-au numărat:[6]
- Mariana de Austria (1634–1696), regină a Spaniei,
- Leopold al Austriei (1640–1705), împărat romano-german,
- Carol Iosif al Austriei (1649–1664), episcop de Olmütz și Mare Maestru al Cavalerilor Teutoni,
- Eleonora a Austriei (1653–1697), regină a Poloniei și ducesă de Lorena,
- Maria Anna Josefa de Austria (1654–1689), contesă a Palatinatului Rinului.
Ferdinand a fost logodit cu Maria Tereza (1638–1683), fiica cea mare a regelui Filip al IV-lea al Spaniei. Această căsătorie fusese plănuită în același timp cu cea a surorii lui Ferdinand, Maria Anna, cu regele Filip al IV-lea. Astfel regele Spaniei urma să fie în același timp socrul și cumnatul lui Ferdinand.[5]
În octombrie 1652 cu ocazia vizitei mai multor principi electori la curtea din Praga a tatălui său, s-a convenit ca Ferdinand să fie ales rege romano-german, ceea ce s-a întâmplat pe 31 mai 1653. El a fost încoronat la Regensburg pe 18 iunie 1653 de Philipp de Schönborn, arhiepiscopul de Mainz.[4]
Un an mai târziu, pe 9 iulie 1654, Ferdinand a murit de variolă la Viena.[5] Deoarece a murit înaintea tatălui său, el nu a fost niciodată conducător al Sfântului Imperiu Roman și astfel caracterul și profilul său politic nu au fost înregistrate de istorie. La moartea lui Ferdinand imperiul a fost amenințat de o criză politică privind succesiunea lui Ferdinand al III-lea.[5] După moartea acestuia în 1657 Leopold, fratele mai mic al lui Ferdinand, a fost ales împărat romano-german și încoronat pe 31 iulie 1658 la Frankfurt.[7]
ConsecințeModificare
Când Ferdinand a murit, cadavrul său a fost autopsiat în aceeași seară, îmbălsămat și pus pe un catafalc pe care era expusă separat și inima sa. A doua zi la ora 21 inima lui a fost dusă la Biserica Augustinilor de lângă Hofburg, unde a fost înmormântată într-o ceremonie simplă în Capela Loreto[8] așa cum stabilise Ferdinand prin testament. Faptul că el o venera în mod deosebit pe Madona din Loreto explică dorința sa testamentară. După câteva zile de servicii funerare speciale, trupul lui Ferdinand a fost în sfârșit îngropat în Cripta capucinilor din Viena.
Astfel a început tradiția care a durat până în secolul al XIX-lea conform căreia inimile Habsburgilor au fost îngropate în Cripta Loreto din Biserica Augustinilor din Viena. Măruntaiele lui Ferdinand al IV-lea au fost îngropate în Cripta ducală din Catedrala Sf. Ștefan din Viena. El a fost una dintre cele 41 de persoane care au primit o „înmormântare separată” cu rămășițele împărțite între toate cele trei locuri de înmormântare tradiționale ale Habsburgilor: Cripta imperială, Cripta inimii și Cripta ducală.
NoteModificare
- ^ a b c d Ferdinand IV, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Ferdinand IV, Find a Grave, accesat în
- ^ a b c d Habsburg, Ferdinand IV. (BLKÖ)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 558.
- ^ a b c d Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon., Editura Ueberreuter, Viena 1988, ISBN 3-8000-3247-3, p. 117.
- ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, pp. 558-561.
- ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, , p. 563.
- ^ „Wayback Machine”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în .
BibliografieModificare
- Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5.
- Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon., Editura Ueberreuter, Viena 1988, ISBN 3-8000-3247-3.
- Frank Huss: Der Wiener Kaiserhof. Eine Kulturgeschichte von Leopold I. bis Leopold II., Editura Katz Casimir, Gernsbach 2008, ISBN 9783938047293.
- Frank Huss: Verhinderte Herrscher. Vierzig tragische Kronprinzen und ihre Schicksale., Editura König, Greiz 2012, ISBN 978-3-943210-07-1.