Ferdinand von Colloredo-Mannsfeld

politician austriac
Ferdinand von Colloredo-Mannsfeld
Ferdinand von Colloredo-Mannsfeld.jpg
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Habsburgic Modificați la Wikidata
Decedat (71 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Gresten⁠(d), Austria Inferioară, Austria Modificați la Wikidata
Părinți Franz de Paula Gundaker von Colloredo-Mannsfeld[*][[Franz de Paula Gundaker von Colloredo-Mannsfeld (politician (1731-1807))|​]]
Maria Isabella, Gräfin von Mansfeld[*][[Maria Isabella, Gräfin von Mansfeld (29 Aug 1750 Praha, Bohemia - 21 Oct 1794 Wien)|​]] Modificați la Wikidata
Copii Josef Franz Hieronymus von Colloredo-Mannsfeld[*][[Josef Franz Hieronymus von Colloredo-Mannsfeld (Austrian Empire politician)|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
antreprenor Modificați la Wikidata
Member of the Landtag of Lower Austria Modificați la Wikidata

Ferdinand Graf von Colloredo-Mannsfeld (n. ,[1][2] Viena, Imperiul Habsburgic – d. ,[1][2] Gresten⁠(d), Austria Inferioară, Austria) a fost un diplomat, politician, latifundiar și antreprenor austriac.

FamilieModificare

Provenea din familia mobiliară de origine italiană Colloredo și era fiul prințului Franz de Paula Gundaker von Colloredo-Mannsfeld. Mama lui era contesa Maria Isabella, născută von Mannsfeld.

S-a căsătorit în anul 1801 cu baroneasa Auguste Freiin Groschlag von Dieburg. Căsătoria a fost anulată în 1809, astfel că în 1810 el s-a căsătorit la Zürich cu fiica unui nobil local, Maria Ziegler, cu care a avut doi copii. În anul 1842 s-a căsătorit pentru a treia oară cu baroneasa Emilie Freiin von Metzburg cu care nu a avut copii.

BiografieModificare

Având în vedere poziția sa și starea de sănătate, el a fost desemnat de familie pentru cariera ecleziastică, iar pentru aceasta a studiat dreptul la Würzburg și Göttingen. Ulterior, a abandonat ideea de a face parte din cler și a intrat în serviciul diplomatic austriac. În 1801 a fost trimis ca delegat al Boemiei la Reichstagul din Regensburg și a fost implicat direct în discuțiile privind Reichsdeputationshauptschluss. Apoi a devenit trimis special în Regatul Neapolelui.

În 1808 s-a retras din activitatea guvernamentală pentru o scurtă perioadă. În 1809 a intrat în armată și a condus ca maior o unitate de infanterie în timpul Războiului celei de-a Cincea Coaliții. S-a distins în luptele de la Aspern și Wagram. La propunerea arhiducelui Carol de Teschen, după cele două bătălii, a fost decorat cu crucea de comandor al Ordinului imperial Leopold. După război, s-a ocupat din nou de administrarea proprietăților sale. În 1814, după întoarcerea lui Napoleon, a revenit din nou în serviciul militar. Mai întâi, el a servit la cartierul general al feldmareșalului Schwarzenberg și apoi a fost trimis în Elveția.

După război, a devenit în 1822 consilier de stat și deputat în Landtagul din Austria Inferioară, jucând un rol-cheie în elaborarea regulamentului privind impozitul pe proprietăți, aprobat în 1824.

El a investit bani la Dürnkrut pentru înființarea primei fabrici de zahăr din țară, contribuind astfel semnificativ la dezvoltarea economică națională. În 1819 a fost implicat în înființarea prima bănci de economii austriece, iar în 1825 s-a aflat printre fondatorii primei companii mutuale naționale de asigurări a daunelor împotriva incendiilor. În 1838 a fost numit Generalhofbaudirektor (director general al autorității de construcții) și a contribuit la reducerea riscului de incendiu la Viena, construind în acest scop o a doua conductă de apă de la Tiergarten până la Palatul Schönbrunn. A luat, de asemenea, alte măsuri structurale. Împotriva rezistenței cercurilor conservatoare, el a cooperat la fondarea în 1840 a Camerei de Comerț din Austria Inferioară. Aceasta a devenit locul de întâlnire al burgheziei și nobilimii. Pe lângă chestiunile economice, au fost discutate și probleme politice ca parte a unei politici de reformă modernă.

La începutul Revoluției de la 1848 s-a angajat activ în menținerea ordinii în calitate de comandant al Legiunii Academice, încercând să acționeze cu moderație. Amenințat de radicali cu arestarea, el a demisionat din funcție.

BibliografieModificare

Legături externeModificare

  1. ^ a b c d Ferdinand Graf von Colloredo-Mansfeld, accesat în  
  2. ^ a b c d Colloredo-Mansfeld, Ferdinand Graf (BLKÖ)[*][[Colloredo-Mansfeld, Ferdinand Graf (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 2, p. 420))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)