Deschide meniul principal
Florin Mugur
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
eseist[*]
romancier[*]
redactor[*] Modificați la Wikidata
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Note
PremiiUniunea Scriitorilor din România  Modificați la Wikidata

Florin Mugur (n. Legrel Mugur, 7 februarie, 1934, București - d. 9 februarie, 1991) a fost un poet, eseist și prozator evreu român.

Cuprins

BiografieModificare

Fiul unui ziarist, Florin Mugur a debutat literar la vârsta de 13 ani, iar la vârsta de 19 ani a publicat prima carte.[1]

După ce a debutat în 1948 în suplimentul ziarului Tînărul muncitor, respectând rețeta șantierismului, cu inevitabilele „învolburări grandilocvente”, a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.[2][3]

Absolvent al Facultății de Limbă și Literatură Română din București (1960), Florin Mugur a lucrat mai întâi ca profesor în două sate din județul Argeș și apoi în București, devenind apoi redactor la editura Cartea Românească, și redactor-șef adjunct al revistei Argeș.

Prieten apropiat al lui Norman Manea.[4] A purtat o importantă corespondență cu prietenii scriitori, iată de ce Gabriel Dimisianu îl compară astfel: „M. Blecher și Florin Mugur, spirite care comunică prin afinități de structură umană și chiar de destin.”[5]

Când soția sa, Iulia, a decedat, și fiind și el însuși bolnav, s-a sinucis[6].

Scrieri (selecție)Modificare

Antume
  • Cântecul lui Philipp Müller (1953)
  • Romantism (1956), versuri
  • Casa cu ferestre argintii (1959), versuri
  • Visele de dimineață" (1961), versuri
  • Mituri (1967), versuri
  • Destinele intermediare (1968), versuri
  • Cartea regilor (1970), versuri
  • Cartea prințului (1973), versuri
  • Piatra palidă( 1977)- pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor
  • Portretul unui necunoscut (1980), versuri
  • Dansul cu cartea (1981), versuri
  • Vârstele rațiunii. Convorbiri cu Paul Georgescu (1982)
  • Viața obligatorie (1983), versuri
  • Spectacol amânat (1985), versuri
  • Schițe despre fericire (1987)
  • Firea lucrurilor (1988), versuri
  • Aproape noiembrie (1972), proză
  • Convorbiri cu Marin Preda (1973)
  • Profesiunea de scriitor (1979), interviuri
  • Ultima vară a lui Antim (1979), roman
Postume
  • Scrisori la capătul zilelor" (2002)

NoteModificare

  1. ^ http://www.pro-saeculum.ro/arhiva/37/art12%20mug.pdf
  2. ^ Adrian Dinu Rachieru – Florin Mugur și „Abecedarul fricii”
  3. ^ Marin Ioniță - Kiseleff 10. Fabrica de scriitori
  4. ^ Norman Manea, The Hooligan’s Return: A Memoir (New York, 2003), p. 283–285
  5. ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 162
  6. ^ Florin Mugur - "Scrisori de la capătul zilelor"

BibliografieModificare

  • Aurel Sasu, Dicționarul biograficc al literaturii române M-Z, Ed. Paralela 45, Pitești, 2006, p. 151-152
  • Ion Bogdan Lefter, 5 poeți: Naum, Dimov, Ivănescu, Mugur, Foarță, Ed. Paralela 45, Pitești, 2003, p. 283-285
  • Lucian Raicu, Practica scrisului și experiența lecturii, Cartea Românească, București, 1978, p. 318-321
  • Xenia Negrea, Florin Mugur. Poetica exasperării, Editura Eikon, București, 2018

Legături externeModificare