Fotometrie (astronomie)

Pentru domeniul omonim din optică, vezi Fotometrie (optică).

În astronomie, fotometria desemneză studiul intensității luminoase a stelelor și a variabilității acesteia. Într-un fel, ea se opune spectroscopiei care se referă la studiul spectrelor stelelor, sau la polarimetrie care se referă de gradul de polarizare a luminii provenind de la surse astronomice.

Fotometria se ocupă cu măsurarea intensității luminii unei stele sau a oricărui obiect astrofizic, într-o bandă spectrală dată, și a variației sale în timp.

Etimologie

Cuvântul românesc fotometrie este un împrumut din franceză: photométrie, care, la rândul său, este format din cuvintele vechi grecești phos ($\phi \omega \zeta$; iar la genitiv photos ($\phi \omega \tau \mathrm {o} \varsigma$)), cu semnificația „lumină” și metron ($\mu {\acute {\epsilon }}\tau \rho \mathrm {o} \nu$), cu semnificația „măsură”.

Bibliografie

• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., Librairie Larousse, Paris, 1977 ISBN 2-03-0202210-X
• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007, ISBN 978-973-675-307-7
• Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978.

Articole conexe

• Astrometrie
• Spectroscopie astronomică
• Polarimetrie
• Bandă spectrală
• Radiometrie