François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt

François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt
François XII de La Rochefoucauld (1747-1827).jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
La Roche-Guyon⁠(d), Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[1][2][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Părinți Louis-François Armand de La Rochefoucauld de Roye, duc d'Estissac (1695 -1783)[*][[Louis-François Armand de La Rochefoucauld de Roye, duc d'Estissac (1695 -1783) (22 Sep 1695 - 28 May 1783 Paris)|​]][6]
Marie de La Rochefoucauld[*][[Marie de La Rochefoucauld (Dec 1718 - Sep 1789)|​]][6] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Félicité-Sophie de Lannion[*][[Félicité-Sophie de Lannion (French noblewoman)|​]] Modificați la Wikidata
Copii François XIII de La Rochefoucauld[*][[François XIII de La Rochefoucauld (French noble)|​]]
Alexandre-François de La Rochefoucauld[*][[Alexandre-François de La Rochefoucauld (French officer, politician and diplomat (1767-1841))|​]]
Frédéric Gaëtan de La Rochefoucauld-Liancourt[*][[Frédéric Gaëtan de La Rochefoucauld-Liancourt (French noble (1779-1863))|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
sociolog[*]
om de afaceri
militar Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Deputat al Franței Modificați la Wikidata
Membru al Consiliului General Modificați la Wikidata
Pair[*] Modificați la Wikidata

PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
chevalier de l'ordre royal et militaire de Saint-Louis[*][[chevalier de l'ordre royal et militaire de Saint-Louis (first rank of the Royal and Military Order of Saint Louis)|​]]
chevalier de l'ordre du Saint-Esprit[*][[chevalier de l'ordre du Saint-Esprit |​]]
chevalier de l'ordre de Saint-Michel[*][[chevalier de l'ordre de Saint-Michel |​]]
Q3140156[*] ()

François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld, duce de Liancourt, apoi duce de La Rochefoucauld (1792), s-a născut la La Roche-Guyon[7] (în actualul departament Val-d'Oise) la 11 ianuarie 1747 și a murit la Paris la 27 martie 1827. A fost un om politic, întreprinzător, călător și militar francez.

François Alexandre Frédéric

OriginileModificare

François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld era fiul lui François Armand de La Rochefoucauld, duce d'Estissac, mare maestru al Garderobei Regelui, și al uneia dintre fiicele ducelui de La Rochefoucauld. El însuși a purtat titlul de conte de La Rochefoucauld, apoi, începând din 1765, pe cel de duce de Liancourt[8], care era numele unei posesiuni a familiei sale.

După asasinarea vărului său, Louis Alexandre[9], la Gisors[10], la 14 septembrie 1792, a luat titlul de duce de La Rochefoucauld.

TinerețeaModificare

Ofițer de carabinieri în 1763, el ia succesiunea tatălui său în același an ca mare maestru al Garderobei Regelui, dar nu face decât foarte scurte apariții la Curte. Se căsătorește la vârsta de 17 ani, la 14 septembrie 1764, cu Félicité Sophie de Lannion[11].

În 1765 - 1766, îl ia cu sine, în Marele său Tur al Italiei pe pictorul și gravorul lyonez Jean-Jacques De Boissieu[12].

O vizită în Anglia, în 1769, pare să-i fi dat ideea de a construi o fermă model la Liancourt, unde crește vite importate din Anglia și din Elveția. Pune în funcțiune o mașină de tors și fondează o școală de arte și meserii destinată copiilor soldaților, care, în 1788, devine l'École des Enfants de la Patrie[13], aflată sub protecția regelui.

Paralel, își urmează cariera militară: colonel al regimentului de cavalerie La Rochefoucalud-Liancourt, este brigadier de Dragoni în 1781.

Revoluția FrancezăModificare

Ales fiind deputat al nobilimii în Stările Generale, pentru baillage-ul[14] din Clermont, i se atribuie un cuvânt faimos, pe care l-ar fi pronunțat, la 12 iulie 1789[15], la întrebarea lui Ludovic al XVI-lea:

„Este, deci, o revoltă?”

El ar fi răspuns:

„Nu, Sire, este o revoluție!”

Președinte al Adunării Constituante[16] după 14 iulie, el a încercat să concilieze ideile noi și protejarea monarhiei, apărând ca unul dintre primii liberali.

Stabilit apoi în fruntea unei divizii militare în Normandia, i-a oferit lui Ludovic un refugiu la Rouen, iar, tentativa sa eșuând, îi făcu donația unei sume importante de bani

ExilulModificare

După evenimentele din 10 august 1792, s-a exilat în Anglia, unde a fost invitat de Arthur Young. A cerut în van să fie ascultat în cursul procesului Regelui, apoi a părăsit Anglia în 1794 și a emigrat în Statele Unite.

A publicat, în această perioadă, mai multe eseuri relative la experiențele sale: "Notice sur l’Impôt territorial en Angleterre"[17] (1790), "Des prisons de Philadelphie"[18] (1796).

În 1795, a pus la cale, cu cinci însoțitori, o călătorie care a acoperit o mare parte din Statele din Nord și din Canada. Au traversat Niagara pentru a ajunge la Fort Erie și au văzut și Fort Chippawa. La Newark (Niagara-on-the-Lake), au fost primiți de locotenentul-guvernator John Graves Simcoe. Călătoria lor s-a terminat la frontiera cu Canada. S-a întors în Statele Unite.

Puțin apreciat de Contele de Provence, viitorul Ludovic al XVIII-lea, nu s-a amestecat decât puțin în anturajul său din exil, iar în 1797 a solicitat, fără succes, autorizația de a se reîntoarce în Franța. De unul singur a întrerupt exilul, în 1799.

Revenirea în Franța și rolul său în timpul Imperiului și al RestaurațieiModificare

Radiat de pe lista emigraților, s-a reîntors în Liancourt și și-a gerat afacerile și lucrările; a fost tratat cu demnitate și distanță de Napoleon.

În 1814, în timpul primei Restaurații, Ludovic al XVIII-lea nu i-a redat demnitatea ereditară[19] de mare maestru al Garderobei, și l-a numit, în compensație, la Camera Pairilor.

Apoi a fost deputat, ales la Camera Reprezentanților constituită în timpul celor O Sută de Zile.

A exercitat apoi mai multe funcții publice, cu titlu benevol, a apărat abolirea Comerțului cu Negri, și interzicerea jocurilor și a loteriilor.

A fondat, la 15 noiembrie 1818, Casa de Economii și de Prevedere de la Paris, prima casă de economii din Franța[20].

FamiliaModificare

A avut trei fii:

ScrieriModificare

  • Notice sur l’Impôt territorial en Angleterre, 1790.
  • Des prisons de Philadelphie, 1796.
  • Voyage dans les États-Unis d’Amérique, fait en 1795, 1796 et 1797 (8º, Paris, 1799); traducere în limba engleză[21], în două volume: Travels through the United States of North America, the country of the Iroquois, and Upper Canada, in the years 1795, 1796, and 1797; with an authentic account of Lower Canada.

NoteModificare

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b François, Alexandre, Frédéric De La Rochefoucauld-Liancourt (în franceză), base Sycomore 
  3. ^ François Alexandre Frédéric Larochefoucauld liancourt de (în franceză), Baza de date Léonore 
  4. ^ a b François XII Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld, RKDartists, accesat în  
  5. ^ François Alexandre Frédéric, duc de la Rochefoucauld-Liancourt, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Genealogics 
  7. ^ La Roche-Guyon este o comună franceză situată în departamentul Val-d'Oise și în regiunea Île-de-France, la limitele Normandiei.
  8. ^ Liancourt este o comună franceză, situată în departamentul Oise, regiunea Picardie.
  9. ^ Louis Alexandre de La Rochefoucauld d'Enville (născut la 4 iulie 1743 - mort la Gisors, Normandia, la 4 septembrie 1792)
  10. ^ Gisors este o comună franceză, situată în departamentul Eure și în regiunea Haute-Normandie.
  11. ^ Félicité Sophie de Lannion s-a născut la 19 octombrie 1745 și a decedat la 2 martie 1830.
  12. ^ 1739-1810
  13. ^ În românește: Școala Copiilor Patriei
  14. ^ În Evul Mediu și în Vechiul Regim: Baillage-ul era o circumscripție administrativă, financiară și juridică, condusă de un "bailli". Cf. Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.
  15. ^ Cu două zile înainte de căderea Bastiliei, la 14 iulie 1789.
  16. ^ Începând cu 18 iulie 1789
  17. ^ Notiță despre impozitul teritorial în Anglia
  18. ^ Despre închisorile din Philadelphia
  19. ^ Moștenită
  20. ^ fr 1818: Fondation de la Caisse d'epargne (în română: 1818: Fondarea Casei de Economii)
  21. ^ Traducere în engleză de Henry Neuman și publicată la Londra, în același an, 1799.

Surse bibliograficeModificare

  • F.-A. [Aubert] de La Chesnaye-Desbois et – Badier, Dictionnaire de la noblesse . . . (3e éd., 19v., 18631876; réimpr., Nendeln, Liechtenstein, 1969).
  • [A.-M.-E.-P.-B. Castellane, Marquis de Castellane], Gentilshommes démocrates: le vicomte de Noailles, les deux La Rochefoucauld, Clermont-Tonnerre, le comte de Castellane, le comte de Virieu (Paris, 1891).
  • Le Petit Larousse Illustré en couleurs, Larousse, Paris, 2007.

Legături externeModificare