Deschide meniul principal

Francesco Maria Grimaldi

fizician italian
Francesco Maria Grimaldi
Francesco Maria Grimaldi.jpg
Francesco Maria Grimaldi
Date personale
Născut[3] Modificați la Wikidata
Bologna, Statele Papale[4] Modificați la Wikidata
Decedat (45 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Bologna, Statele Papale[4] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
matematician
astronom
preot catolic[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizician
astronom  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Bologna  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratGiovanni Battista Riccioli[1]  Modificați la Wikidata
DoctoranziGiovanni Domenico Cassini[2]  Modificați la Wikidata

Francesco Maria Grimaldi (n. ,[3] Bologna, Statele Papale[4] – d. ,[3] Bologna, Statele Papale[4]) a fost un preot iezuit, matematician, fizician și astronom italian, care a predat la colegiul iezuit de la Bologna.

Cuprins

În fizicăModificare

Între 1640 și 1650, lucrând împreună cu preotul iezuit Giovanni Riccioli, a studiat căderea liberă a obiectelor, confirmând că lungimea căderii este proporțională cu pătratul timpului necesar. Grimaldi și Riccioli au realizat, de asemenea, un calcul privind constanta gravitațională pe baza oscilațiilor unui pendul precis.[5]

Observațiile sale au constituit un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665 menționează în lucrarea Physico-mathesis de lumine, coloribus et iride un fenomen pe care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu se propagă neapărat în linie dreaptă, aceasta fiind capabilă să ocolească obstacolele, lucru inobservabil în cazul propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că

„... uneori lumina transformă o suprafață deja luminată într-una mai întunecoasă.”

Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Thomas Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență.

În astronomieModificare

Grimaldi a construit și folosit instrumente pentru a măsura munții lunari, precum și înălțimea norilor, și a realizat o hartă precisă Lunii (selenografie). Harta respectivă a fost publicată de Riccioli și acum împodobește intrarea Muzeului Național al Aerului și Spațiului (de la Smithsonian Institution, Washington DC).

Din 1640 până în 1650 Grimaldi a fost asistentul lui Giovanni Riccioli și a contribuit la lucrarea acestuia, Almagestum novum (1651), unul din primele tratate de selenografie, în care sunt consemnate observațiile reliefului lunar. Această carte se află la originea nomenclaturii lunare, întrucât Grimaldi și Riccioli au dat numele unor astronomi și altor savanți celebri, craterelor lunare și altor forme de relief de pe Lună. Tot împreună cu Riccioli a încercat să calculeze meridianul terestru.

Craterul lunar Grimaldi este numit în cinstea lui.

NoteModificare

  1. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  2. ^ Genealogia matematicienilor, accesat în  
  3. ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  4. ^ a b c d Гримальди Франческо Мария, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. ^ J.L. Heilbron, Electricity in the 17th and 18th Centuries: A Study of Early Modern Physics (Berkeley: University of California Press, 1979), 180.

Vezi șiModificare