Wikipedia

Francesco de Sanctis

Francesco de Sanctis
Date personale
Născut28 martie 1817
Morra De Sanctis, Provincia Avellino, Italia
Decedat29 decembrie 1883 (la 66 de ani)
Napoli
Cetățenie Regatul Italiei (–) Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic și istoric literar, profesor de literatură
Locul desfășurării activitățiiRegatul Italiei Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[2][3] Modificați la Wikidata
Partid politicSinistra storica[*][[Sinistra storica (historical political faction in Italy)|​]]  Modificați la Wikidata
PregătireBasilio Puoti[*][[Basilio Puoti (Italian lexicographer and literary critic)|​]]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruFrancesco Torraca[*][[Francesco Torraca (politician italian)|​]], Antonio Sacco[*][[Antonio Sacco (Italian priest and literary man)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
PatronajUniversitatea din Napoli  Modificați la Wikidata
Specie literarăcritică literară, eseu
Influențe
Giambattista Vico, Schelling, Hegel
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Francesco de Sanctis (n. 28 martie 1817 - d. 29 decembrie 1883) a fost un critic și istoric literar italian, întemeietorul criticii moderne italiene.

Biografie

modificare

S-a născut într-o familie de proprietari de pământ aparținând clasei mijlocii.

A studiat literatura la Napoli, apoi la școala particulară a scriitorului Basilio Puoti. Participant la Revoluția de la 1848, este ulterior arestat timp de trei ani, mai târziu fiind nevoit să trăiască în exil. În perioada 1856 - 1860, a fost profesor de literatură italiană la Politehnica din Zürich.

În 1860 a fost numit de Garibaldi guvernator de Avellino. A fost ministru al instrucțiunii publice în cadrul cabinetului Cavour în perioadele 1861-1862 și 1878-1881.

În perioada 1871-1883 a fost profesor de literatură comparată la Universitatea din Napoli.

Concepții estetico- literare

modificare

Având ca punct de plecare estetica lui Giambattista Vico, cea a romanticilor germani Schelling și Hegel, de Sanctis impune conceptul privind legătura dintre formă și conținut al operei literare.

Criticând literatura lipsită de conținut și critica retorică, de Sanctis promovează literatura italiană, iar prin opera sa a influențat gândirea lui Benedetto Croce și Antonio Gramsci.

Opera

modificare
  • 1849: Eseuri critice ("Saggi critici");
  • 1870 - 1871: Istoria literaturii italiene ("Storia della letteratura italiana"), monument al criticii europene din secolul al XIX-lea;
  • 1872: Noi eseuri critice ("Nuovi saggi critici");
  • 1877: Literatura italiană în secolul al XIX-lea ("La letteratura italiana nel XIX secolo");
  • 1878: Studiu despre Émile Zola ("Studio sopra Emilio Zola");
  • 1879: Zola și "L'Assomoir" ("Zola e L'Assomoir");
  • 1913: Scrisori din Zürich către Diomede Marvasi ("Lettere da Zurigo a Diomede Marvasi");
  • 1926: Teoria și istoria literaturii: Lecții ținute la Neapole intre 1839 și 1848 ("Teoria e storia della letteratura: Lezioni tenute in Napoli dal 1839 al 1848");
  • 1937: Scrisori din exil ("Lettere dall'esilio");
  • 1938: Lecții inedite despre Divina Comedie. Cursurile torineze din 1854 - 1855 ("Lezioni indedite sulla Divina Commedia. I corsi torinesi del 1854 - 1855");
  • 1938: Tinerețea ("La giovinezza");
  • 1955: Scrisori către Pasquale Villari ("Lettere a Pasquale Villari");
  • 1955: Lecții zuricheze despre Petrarca și alte scrieri ("Lezioni zurichesi sul Petrarca e alti scritti").

Bibliografie

modificare
  • Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Legături externe

modificare
  1. ^ A. Sacco, accesat în  
  2. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Francesco_de_Sanctis&oldid=15547160