Franz Brentano

Franz Brentano
Date personale
Nume la naștere	Franz Clemens Honoratus Hermann Brentano
Născut	16 ianuarie 1838, Boppard Boppard, Regatul Prusiei, Confederația Germană
Decedat	17 martie 1917, Zürich Zürich, Elveția
Părinți	Christian Brentano[*]​ Emilie Brentano[*]​
Frați și surori	Lujo Brentano[*]​
Cetățenie	Imperiul German Germania
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	filozof psiholog profesor universitar[*]​
Activitate
Alma mater	Universitatea Ludwig Maximilian din München Universitatea din Würzburg[*]​ Universitatea din Tübingen Universitatea Humboldt din Berlin Universitatea din Münster
Organizație	Universitatea din Viena Universitatea din Würzburg[*]​
Rude	Adolf Lieben[*]​ Richard Lieben[*]​
Profesor pentru	Kazimierz Twardowski[*]​, Alois Riegl[*]​, Edmund Husserl, Alexius Meinong[*]​, Sigmund Freud

Franz Clemens Brentano (n. 16 ianuarie 1838 în localitatea Marienberg de lângă Boppard de la Rin, Germania - d. 17 martie 1917, Zürich) a fost un filozof și psiholog de limbă germană, profesor la Universitatea din Viena. Totodată, prin a sa „Școală Brentano” (die Brentano-Schule) și prin numeroșii săi elevi marcanți, printre care Edmund Husserl și Sigmund Freud, Brentano este considerat a fi precursorul psihologiei moderne precum și al fenomenologiei.

Viața și opera

• Fratele său, Lujo Brentano, a fost om de știință; ei provin dintr-o familie intelectuală catolică de origine italiană. Frații tatălui său au fost scriitorii Clemens Brentano și Bettina von Arnim. Franz Brentano studiază la München, Würzburg, Berlin și Münster.
• Brentano face legătura dintre filozofie și psihologie, el fiind un reprezentant al celor care au legat filozofia scolastică din evul mediu cu psihologia. El descrie termenul de „inexistența intenționată a unui obiect” care este bazat pe trei elemente: imaginație, părere preconcepută, variații psihice.
• Franz Brentano este unul dintre cei mai influenți gânditori de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A reintrodus teoria intenționalității în gândirea contemporană și a elaborat într-o modalitate exemplară problematica psihologiei descriptive. Cercetările sale psihologice reprezintă punctul de pornire nemijlocit al elaborării fenomenologiei lui Edmund Husserl și al teoriei obiectului a lui Alexius Meinong, iar disertația sa este opera care a inspirat interogația heideggeriană asupra ființei.
• Printre elevii săi se numără personalități precum Edmund Husserl, Rudolf Steiner, Carl Stumpf, Alexius Meinong, Sigmund Freud, Kazimierz Twardowski. De asemenea, gândirea sa l-a influențat și pe Martin Heidegger.

Opere principale

Opere principale:

• Despre multipla semnificație a ființei la Aristotel (1862), ed. Humanitas, 2003
• Psihologia din punct de vedere empiric (1874)
• Despre întemeierea cunoașterii etice (1889)
• Aristotel și concepția sa despre lume (1911)
• Adevăr și evidență (1930)
• Doctrina categoriilor (1933)
• Psihologia descriptivă (1982)

Despre Franz Brentano

• „Fără Brentano nu aș fi scris un rând de filozofie.“

(Edmund Husserl, scrisoare către Maria Bruck)

• „Stimate domnule Richardson! Una dintre întrebările scrisorii dumneavoastră este următoarea: «Cum trebuie de fapt înțeleasă prima dumneavoastră experiență legată de întrebarea privitoare la ființă la Brentano?» – Vă referiți probabil la faptul că prima scriere filozofică pe care am aprofundat-o constant începând din 1907 a fost disertația "Despre multipla semnificație a ființei la Aristotel" (1862). Pe pagina de titlu a acestei scrieri se afla următoarea expresie aristotelică: to on legetai pollahos. Traduc: «ființarea se manifestă într-un mod multiplu (în ființa ei)». În această expresie se ascunde întrebarea care mi-a determinat drumul gândirii: care este determinația simplă și unitară a ființei care domină toate semnificațiile ei multiple? Ce înseamnă a fi?“

(Martin Heidegger, scrisoare către Richardson, 1963)