Franz Lehár
Franz Lehár | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4][5] Komárom, Komárom-Esztergom, Ungaria |
Decedat | (78 de ani)[1][2][3][4][5] Bad Ischl, Zonele aliate de ocupație din Austria[6][7] |
Înmormântat | Friedhof Bad Ischl[*] |
Părinți | Franz Lehár sen.[*] |
Frați și surori | Antal Lehár |
Căsătorit cu | Sophie Lehár[*] |
Cetățenie | Ungaria Cisleithania Austria |
Ocupație | compozitor dirijor autor compozitor de operetă[*] |
Limbi vorbite | limba maghiară[8] |
Studii | Pražská konzervatoř[*] |
Gen muzical | operă operetă |
Instrument(e) | vioară |
Premii | Ehrenring der Stadt Wien[*] Corvin-koszorú[*] Goethe-Medaille für Kunst und Wissenschaft[*] () |
Discografie | |
Înregistrări notabile | Văduva veselă Țara surâsului Der Zarewitsch[*] Der Graf von Luxemburg[*] Giuditta[*] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Franz Lehár (n. , Komárom, Komárom-Esztergom, Ungaria – d. , Bad Ischl, Zonele aliate de ocupație din Austria) a fost un compozitor austriac de origine maghiară.
Date biografice
modificareFranz Lehár s-a născut în orășelul Komárno, aflat pe atunci în Austro-Ungaria. Prima sa compoziție a făcut-o la vârsta de 11 ani. A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Praga, sub îndrumarea lui Antonin Dvorak.[9]
În anul 1902 a devenit dirijorul teatrului de operetă din Viena[10] și și-a început activitatea de creație. În căutarea unui drum propriu, Lehár a compus vestitul vals "Aur și argint" care i-a adus primul succes.[11]
În anul 1902 a intrat în posesia primului său libret de operetă "Fetițele vieneze" scris de Emil Norini. Tot atunci a făcut cunoștință cu celebrul regizor și libretist Victor Léon colaborând cu el la realizarea și montarea mai multor operete.
Prima operetă de mare succes a fost "Văduva veselă" compusă în anul 1905,[12] urmată de peste 30 de operete dintre care amintim: "Bărbatul cu trei neveste" (1908), "Contele de Luxemburg" (1909), "Dragoste de țigan" (1910), "Eva"(1911), "În sfârșit singuri" (1914), "Mazurca albastră" (1920), "Fraschita" (1922), "Primăvară" (1922), "Clo-Clo" (1923), "Paganini" (1925), "Țareviciul" (1927), "Frederica" (1928), Țara surâsului (1929) etc.
Reformator al operetei, Lehár devine întemeietorul noului curent, înviorând acest gen care decăzuse la finele secolului al XIX-lea.
A supraviețuit celui de al Doilea Război Mondial, murind în landul Austria de Sus, de sub ocupație aliată americană.
Lucrări
modificareAcest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Galerie de imagini
modificare-
Monument dedicat lui Franz Lehár în Parcul „Stadtpark” din Viena
Note
modificare- ^ a b Franz Lehár, Musicalics
- ^ a b Franz Lehár, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b Franz Lehár, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Franz Lehar, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Franz Lehár, International Music Score Library Project, accesat în
- ^ „Franz Lehár”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Daria Klimentova (), Daria Klimentova - The Agony and the Ecstasy (în engleză), Metro Publishing
- ^ John H Evans (), We Sang and Whistled Then: The Glory Years of the American Popular Song (în engleză), Xlibris Corporation
- ^ John Kenrick (), Musical Theatre: A History (în engleză), Bloomsbury Publishing, p. 94
- ^ Betsy Schwarm (), Classical Music Insights: Understanding and Enjoying Great Music (în engleză), Trafford Publishing, p. 275