Frederic I, Duce al Austriei

duce al Austriei
Frederic I de Babenberg
Duce al Austriei
Fridrich1Bab.jpg
Frederic I (vitraliu din sec. al XIII-lea, Mănăstirea Heiligenkreuz)
Date personale
Născutc. 1175
Decedat16 aprilie 1198
Palestina Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Heiligenkreuz[*] Modificați la Wikidata
PărințiLeopold al V-lea[1]
Elena a Ungariei[*][1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriLeopold al VI-lea, Duce al Austriei Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa de Babenberg
Duce al Austriei
Domnie1195 - 16 aprilie 1198
PredecesorLeopold al V-lea
SuccesorLeopold al VI-lea

 

Frederic I, supranumit Catolicul, (în germană Friedrich I von Österreich sau Friedrich der Katholische, n. c. 1175 – d. 16 aprilie 1198, Palestina) aparținând Casei de Babenberg, a fost duce al Austriei între 1195 și 1198.[2]

BiografieModificare

Frederic Catolicul a fost fiul ducelui Leopold al V-lea al Austriei și al Ilonei a Ungariei (1158–1199). În 1192, respectând prevederile Tratatului de la Georgenberg din 1186 (în germană Georgenberger Handfeste), Frederic a primit de la tatăl său ducatul Austriei și ducatul Stiriei. Totuși, în 1194 Leopold al V-lea, aflat pe patul de moarte la Graz, a făcut gestul surprinzător de a acorda Ducatul Stiriei lui Leopold al VI-lea, fiul său mai mic, cu acordul împăratului Henric al VI-lea. Astfel cele două ducate, Austria și Stiria, au fost din nou despărțite. Frederic Catolicul nu a fost înfeudat personal de împărat ci de trimisul acestuia, Wolfger de Erla, episcop de Passau.[3]

Când noul duce a primit în sfârșit stăpânirea ducatului în 1195, el încă se confrunta cu problema eliberării ostaticilor englezi și a restituirii banilor primiți de tatăl său pentru răscumpărarea lui Richard Inimă de Leu. Acesta făcuse presiuni pentru returnarea a ostaticilor și a banilor, încurajat de arhiepiscopul de Salzburg, Adalbert al III-lea. Ostaticii au fost trimiși înapoi imediat, dar Frederic nu a putut returna toți banii ci doar suma rămasă necheltuită. O condiție suplimentară impusă de Leopold al V-lea pentru eliberarea lui Richard fusese și căsătoria nepoatei acestuia, Eleonora de Bretania, cu fiul său, Frederic Catolicul. Logodna încheiată în 1193 a fost anulată anul următor când Leopold al V-lea a murit pe neașteptate, iar Eleonora se afla deja în drum spre Austria. Probabil Frederic s-a alăturat împăratului Henric al VI-lea în Cruciada germană din 1197 spre a obține iertarea bisericii pentru familia Babenberg.[4] Totuși, în martie 1196 Papa Celestin al III-lea, în deplin acord cu Adalbert al III-lea, a cerut ca pedeapsa dată ducelui Leopold al V-lea să fie dusă până la capăt.[3]

 
Frederic I în Cruciada din 1197 (arborele genealogic al familei Babenberg, Mănăstirea Klosterneuburg, 1489–1492)

Însă începerea cruciadei a întârziat mult. Împăratul dorea ca tronul imperial să devină ereditar astfel încât a folosit toate posibilitățile ce-i stăteau la dispoziție pentru a-și vedea planul devenit realitate: a făcut înțelegeri, a oferit mită, atât prinților ecleziastici, cât și principilor imperiali, dar fără vreun rezultat pozitiv. În cele din urmă, împăratul a renunțat la acest plan și a plecat în cruciadă.

Ducele Frederic a părăsit Austria la sfârșitul primăverii anului 1197 alăturându-se lui Wolfger, episcopul de Passau și unchiului său, Henric cel Bătrân.[5]

Împăratul Henric al VI-lea a murit în septembrie 1197 suferind de dizenterie. Frederic a participat la înmormântarea acestuia la Palermo și după scurt timp, pe 16 aprilie 1198 a murit el însuși în timpul călătoriei sale spre casă, probabil datorită aceleiași boli, în prezența prietenilor săi: episcopul Wolfger de Passau, contele Eberhard de Dornberg, Meinhard al II-lea de Gorizia și Ulrich de Eppan.[6] Episcopul Wolfger i-a adus trupul îmbălsămat în Austria și a fost înmormântat la Mănăstirea Heiligenkreuz lângă Leopold al IV-lea, și Leopold al V-lea. Prin testament Frederic a donat acestei mănăstiri domeniul Wetzeisdorf.[6]

Domnind doar trei ani și jumătate Frederic nu a reușit să lase urme semnificative în istorie. El a murit necăsătorit și fără urmași.[7] A fost foarte iubit de oamenii săi. Poetul Walther von der Vogelweide a fost unul dintre cei care care l-au regretat mai ales că ulterior ducele Leopold al VI-lea i-a oferit lui Walther o primire mai puțin cordială la curtea sa.[5]

NoteModificare

  1. ^ a b The Peerage 
  2. ^ Walter Kleindel: Das grosse Buch der Öterreicher., Editura Kremayr & Scheriau, Viena 1987, ISBN 3-218-00455-1, p. 126.
  3. ^ a b Alexander W. Leeper: History of Medieval Austria., Editura Oxford University Press., Londra 1941, ISBN 978-0404153472, p. 285.
  4. ^ Alexander W. Leeper: History of Medieval Austria., Editura Oxford University Press., Londra 1941, ISBN 978-0404153472, p.286.
  5. ^ a b Karl Lechner: Die Babenberger: Markgrafen und Herzoge von Österreich 976–1246., Editura Böhlau, Viena 1976, ISBN 978-3205085089, p. 193.
  6. ^ a b Juritsch, Georg, Geschichte der Babenberger und ihrer Länder, 976-1246, Harvard University, Editura Universității Wagner, Innsbruck 1894, p. 355, accesat în  
  7. ^ Stephan Vajda: Felix Austria. Eine Geschichte Österreich., Editura Ueberreuter, Viena 1980, ISBN 9783800031689, pp. 76-77.

BibliografieModificare

  • Walter Kleindel: Das grosse Buch der Öterreicher., Editura Kremayr & Scheriau, Viena 1987, ISBN 3-218-00455-1.
  • Stephan Vajda: Felix Austria. Eine Geschichte Österreich., Editura Ueberreuter, Viena 1980, ISBN 9783800031689.
  • Karl Lechner: Die Babenberger: Markgrafen und Herzoge von Österreich 976–1246., Editura Böhlau, Viena 1976, ISBN 978-3205085089.
  • Alexander W. Leeper: History of Medieval Austria., Editura Oxford University Press., Londra 1941, ISBN 978-0404153472.