Friedrich Grünanger

arhitect din Sighișoara
Friedrich Grünanger
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Sighișoara, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Salzburg, Republica Austriacă Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatul Bulgariei
 Regatul Ungariei
 Austria
 Regatul Bulgariei Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia de Artă din Viena  Modificați la Wikidata

Friedrich Grünanger (n. 25 ianuarie 1856, Sighișoara – d. 14 decembrie 1929, Salzburg) a fost un arhitect sas transilvănean care a lucrat în primul rând în Bulgaria.

A studiat arhitectura la Academia de Artă din Viena între 1877 și 1879, avându-l ca profesor printre alții pe Friedrich von Schmidt. El a fost un reprezentant al istorismului târziu, al eclectismului, al școlii vieneze neo-baroce și al secesiunii vieneze.

În 1879 începe să lucreze în cadrul Direcției Clădirilor Publice (din cadrul Ministerului Afacerilor Interne) din Bulgaria, apoi este numit arhitect-șef al orașului Razgrad, devenind în cele din urmă arhitect la curtea principelui Alexandru I al Bulgariei și al succesorului acestuia, Ferdinand I.

În 1908 se pensionează și se stabilește se reîntoarce în orașul Salzburg din Austro-Ungaria, dar se întoarce pentru trei ani (1911-1914) să lucreze din nou în Bulgaria.

Din anul 2007 Asociația Arhitecților din Bulgaria a început să decerneze Premiul pentru arhitectură Friedrich Grünanger. [2]

Unele clădiri proiectate

modificare
  • Mausoleul războinicilor ruși (1879-1880), Razgrad
  • Liceul din Razgrad, astăzi Liceul de limbi străine
  • Clădirea guvernului regional și palatul principelui Alexandru I (în cooperare), astăzi Muzeul regional de istorie (1879-1882); prima clădire guvernamentală din Bulgaria construită după independența din 1878, Ruse
  • Primul post de observare navală și stațiune meteorologică din Bulgaria (1883), Ruse
  • Palatul regal; astăzi adăpostește Galeria națională de artă și Muzeul național de etnografie (1880-1882). În 1893-1895 a construit aripa de est în trei niveluri, Sofia
  • Casă cu etaj cu mansardă pentru Anna Puleva (1899), Sofia
  • Casă particulară, actualmente clădirea ambasadei Turciei, Sofia
  • Clădirea Facultății de Teologie din cadrul Universității din Sofia (în cooperare)
  • Seminarul din Sofia cu Biserica Sf. Ioan (1902-1914)
  • Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Treime” din Sofia (1905-1908)
  • Sinagoga din Sofia (1904-1909)
  • Băile minerale din Sofia (1904), proiect preliminar
  • Parcul Academiei Militare (1906), Sofia
  • Casa Yablanski; casă particulară pentru Dimitar Yablanski (1907) (până în 1993 clădirea Ambasadei chineze), Sofia
  • Liceul de băieți, Varna
  • Institutul pedagogic (actualmente Primăria), Kyustendil

Bibliografie

modificare
  • Encyclopedia of Figurative Arts in Bulgaria, vol.1, Bulgarian Academy of Sciences, Sofia, p. 209-210