Front-Otdel

Comitet bolșevic din Chișinău dependent de RUMCEROD din Odesa
Front-Otdel
Activă28 decembrie 1917/10 ianuarie 1918-13/26 ianuarie 1918
ȚarăRepublica Democratică Moldovenească
ApartenențăRepublica Sovietică Odesa
RamurăForțe terestre
TipCartier General
RolPreluarea conducerii trupelor ruse de pe Frontul românesc și retragerea acestora de acolo
Parte aArmatei Roșii
SediuChișinău
PatronRUMCEROD
MisiuniTentativa bolșevică de preluare a puterii în Chișinău din 5 ianuarie 1918
Incidentul armat din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918
Comandanți
Comandantul PiețeiFilip Levenshon
Șef de Stat MajorV. Kaabak
Comandantul cavalerieiGrigorie Kotovski

Front-Otdel (în rusă фронтотдел sau фронтотдел Румчерода) sau Secția de Front[1] Secțiunea Frontului[2] ori Filiala Frontului[3] a fost un comitet bolșevic apărut la Chișinău în anul 1918 în contextul destrămării Imperiului Rus și a declanșării Războiului Civil Rus, legat de RUMCEROD (Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odesa), organul bolșevic revoluționar provizoriu instalat în sudul Ucrainei și care avea competențe asupra teritoriului guberniilor Basarabia, Herson și Taurida (înglobate Republicii Sovietice Odesa.[1]

Menirea acestui comitet era aceea de a institui un Cartier General militar care să preia conducerea frontului românesc și de a scoate trupele ruse de acolo. Astfel, liderii Front-Otdel au desfășurat o propagandă activă și au adunat grupuri formate din dezertori de pe front, cu scopul formării unor unități ale Armatei Roșii, au ales o conducerea militară proprie și au hotărât să nu execute ordinele venite de la generalul Dmitri Șcerbaciov sau de la Rada Centrală ucraineană.[1] Ulterior însă, misiunea asigurării retragerii unităților ruse din Moldova a fost abandonată și respectivul organism a pregătit împreună cu sovietele, o rebeliune împotriva Sfatului Țării și a Consiliului Directorilor Generali ai Basarabiei.[4]

FormareaModificare

 
Clădirea Gimnaziul pentru fete nr. 2 din Chișinău (redenumit ulterior Liceul de Fete „Principesa Natalia Dadiani), în care s-au instalat Front-Otdel

Succesiv unei rezoluții adoptate la cel de-al doilea conges al RUMCEROD[5] din 10/23 decembrie 1917,[6] rezoluție care condamna în data de 27 decembrie 1917/9 ianuarie 1918[7] Sfatul Țării, la Chișinău au fost trimiși câțiva bolșevici aparținând liniei dure.[5] Aceștia au sosit la Chișinău la 28 decembrie 1917/10 ianuarie 1918[8] și s-au instalat în clădirea Liceului de Fete „Principesa Natalia Dadiani”.[9] Scopul lor era acela de a prelua conducerea luptei împotriva Sfatului Țării. Comitetul a stabilit o legătură cu sovietul orașului și a reușit să-i convingă pe membrii acestuia de necesitatea unor măsuri urgente și decisive.[7]

Primele acțiuniModificare

 
Grigorie Kotovski în 1919

După înlătuarea comandantului Ilie Cătărău al Garnizoanei Chișinău, care contribuise la destabilizarea armatei basarabene aflate în curs de formare, prin arestarea sa făcută în înțelegere cu directorii Blocului Moldovenesc – ce doreau și ei să scape de acesta, Front-Otdel și-a proclamat supremația.[8] Astfel, în noaptea de 31 decembrie 1917/13 ianuarie 1918-1/14 ianuarie 1918, bolșevici înarmați au ocupat puncte strategice ale orașului, precum oficiul telegrafic și gara.[7] De asemenea, comitetul a emis la 1/14 ianuarie 1918 un prim ordin. Acest ordin a informat despre constituirea unui Soviet al Regiunii Frontului Român și al garnizoanei Odesa și a indicat tuturor organizațiilor să se supună numai Front-Otdelului și Glavkovernului (Cartierului General). La rândul lor, toate instituțiile militare ruse din Iași împreună cu unitățile aferente trebuiau să se transfere la Chișinău cu tot cu baza materială. Ca președinte al acestui organ a fost ales Voicu Perper,[9] în timp ce Filip Levenshon a devenit comandantul pieței, în Chișinău, pentru trupele ruse.[7] V. Kaabak a preluat comanda cavaleriei,[10] iar Grigorie Kotovski pe cea a Statului Major.[11] Deoarece nu stăpânea suficient de bine terenul, inițial comitetul nu a atacat direct Sfatul Țării,[8] cu toate că prin manevrele întreprinse l-a provocat direct, în ce privește exercitarea autorității.[7]

Inițial astfel, membrii comitetului (Voicu Perper, V. Kaabak, Filip Levensohn și Grigorie Kotovski) au promis autorităților noii Republici Democratice Moldovenești că, preocupările Front-Otdel se vor limita doar la chestiunile militare rusești și că acesta „nu se va amesteca în treburile lăuntrice ale Basarabiei”.[1] Printr-o propagandă abilă subordonată scopului de instaurare a unui regim bolșevic însă, membrii comitetului au reușit mobilizarea unităților ruse din centrul Basarabiei, contra Sfatului Țării. Au fost astfel difuzate proclamații la Chișinău și în zona limitrofă acestuia, care au acuzat liderii din Sfatul Țării că „au vândut Basarabia României, care va instaura țarismul românesc.”[12] În sprijinul său au venit Regimentele rusești 75 și 260.[1] Drept efect al lozincilor sociale lansate, Front-Otdelul a căpătat astfel trecere asupra populației civile și armatei,[9] sovietele de deputați ai soldaților, muncitorilor și țăranilor ajungând sub influența acestuia.[8]

Deși aflați în minoritate, bolșevicii și-au propus astfel folosindu-se de trupelor ruse risipite, de dezertori și de populația mobilizată de lozinca „Pace și pământ !”, să încerce controlarea Chișinăului și a Basarabiei.[8] Treptat, liderii comitetului au acaparat funcțiile de conducere în mai multe soviete locale.[4] Deoarece nu au reușit să controleze în mod pașnic Sfatul Țării și guvernul, Front-Otdel a început pregătirea unei lovituri de stat militare prin care să răstoarne respectivele instituții,[8] în colaborare cu sovietele.[4]

Tentativa de puci militarModificare

 
Gara Chișinău a fost teatrul unui incident armat, între trupele Front-Otdel și un detașament de ardeleni venit de la Kiev.

Tentativa de lovitură de stat respectivă a debutat la indicațiile RUMCEROD,[13] a doua zi după ce bolșevicii puseseră stăpânire pe garnizoana orașului[14] și autoritatea Front-Otdel fusese recunoscută de către sovietul local.[15] Puciul a fost grăbit de programata plecare pe 6/19 ianuarie 1918 a unei delegații basarabene la tratativele de pace de la Brest-Litovsk, deoarece aceasta urma să exprime veleitățile de independență ale Republicii Democratice Moldovenești, față de fostul imperiu.[13]

Astfel, la 5/18 ianuarie 1918 trupele bolșevice aflate sub comanda Front-Otdel au ocupat practic Chișinăul.[16] La 6 ianuarie a fost instaurată starea de asediu. A fost înființat de asemenea un Tribunal al Poporului și au fost arestați câțiva membri ai Sfatului Țării, etichetați ca fiind „nedemocratici”.[8] De asemenea, după declanșarea operațiunii de forță împotriva fruntașilor moldoveni, tot la 6/19 ianuarie 1918, detașamentul de ardeleni venit de la Kiev pentru a oferi suport Sfatului Țării a fost atacat în gara Chișinău de trupele bolșevice.[17]

    Vezi și articolul:  Incidentul armat din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Perioada de anarhie a durat până la 13/26 ianuarie 1918, când avangarda diviziei conduse de generalul Ernest Broșteanu a intrat în Chișinău, ceea ce a determinat fuga bolșevicilor la Bender.[8]

    Vezi și articolul:  Intervenția Armatei României în Basarabia în 1918Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

ReferințeModificare

  1. ^ a b c d e Țâcu, Octavian; De la autonomie la independență (V). Controversele zilei de 6 ianuarie 1918; 1918-2018: O Istorie neucnoscută de Centenarului; Radio Europa Liberă Moldova, 2 ianuarie 2018; accesat la 4 iulie 2020
  2. ^ en The Bessarabian question in communist historiography..., van Meurs, 1994, p. 63
  3. ^ Popa, Alin; Tratatul de pace de la Buftea-București, o nouă abordare; Carpica, XXXIV/2005; ; p. 304accesat la 3 iulie 2020
  4. ^ a b c Istoria Basarabiei-..., Purici, 2011, p. 162
  5. ^ a b en Bolovan, Ioan & Tămaș, Oana Mihaela; World War I and the Birth of a New World Order: The End of an Era; Cambridge Scholar Publishing; 2020; p. 155; accesat la 3 iulie 2020
  6. ^ Vasilios, V.; Anul 1918. Desăvârșirea unității naționale a românilor și formarea statului unitar român; Meridian Ingineresc, 1/2008; p. 98; accesat la 4 iulie 2020
  7. ^ a b c d e en The Bessarabian question in communist historiography..., van Meurs, 1994, p. 62
  8. ^ a b c d e f g h Petrescu, Radu; Studenții lui Ilie Cătărău și Gheorghe Cotenescu: ce-i mâna pe ei în luptă; Saeculum, 5-6/2012; p. 52; accesat la 4 iulie 2020
  9. ^ a b c Ciobanu, Vitalie. N.; Militarii Basarabeni 1917-1918. Studiu și documente; Chișinău; 2010; p. 129
  10. ^ Niculescu, Emil; Alexandru Marghiloman, sportsman și arbitru al eleganței politice; Străjer în calea furtunilor, Anul XI, nr. 22, decembrie 2017; p. 31; accesat la 5 iulie 2020
  11. ^ Negrea, Cristian; Curățirea Basarabiei (II) – Bătălia; accesat la 5 iulie 2020
  12. ^ Istoria Basarabiei-..., Purici, 2011, p. 162
  13. ^ a b Țurcanu, Ion; Istoria românilor: Cu o privire mai largă asupra culturii române; Ed. Istros; Brăileș 2007; Subcap. O tentativă bolșevică de lovitură de stat
  14. ^ Istoria Basarabiei-..., Purici, 2011, p. 164
  15. ^ en The Bessarabian question in communist historiography..., van Meurs, 1994, p. 65
  16. ^ Adam, Robert; Două vecuri de populism românesc; Humanitas; 2018; ISBN 978-973-50-6273-6; Cap. Democrație vulnerabilă și amenințată; accesat la 4 iulie 2020
  17. ^ Chiriac, Laurențiu; Intervenția armatei Române în Basarabia în 1918; Țara Bârsei; Brașov; 2018; p. 235; accesat la 4 iulie 2020

BibliografieModificare

Lectură suplimentară
  • Ghițiu, Mitru; Sfatul Țării și Secția de Front a Rumcerod-ului; Conferința științifică internațională „Centenar Sfatul Țării”, 21-27 noiembrie 2017, Chișinău

Vezi șiModificare