Comitetul Militar de Salvare a Basarabiei
| Comitetul Militar de Salvare a Basarabiei | |
| Înființare | 1918 |
|---|---|
| Tip | Militar |
| Scop/Misiune | Desprinderea Basarabiei de România și anexarea ei la Ucraina, ori la Rusia, în cazul restabilirii fostului imperiu țarist |
| Locație | Odesa |
Modifică date / text  | |
Comitetul Militar de Salvare a Basarabiei a fost o organizație din Odesa cu caracter militar înființată în anul 1918, care a avut drept scop desprinderea Basarabiei de România și anexarea ei la Ucraina, ori la Rusia, în cazul restabilirii fostului imperiu țarist.[1]
Alături de Societatea pentru Salvarea Basarabiei situată tot în Odesa, această organizație avea printre scopuri pe acela de a favoriza recrutarea de tineri și mai ales de ofițeri, pentru ca aceștia să treacă în Ucraina cu scopul de a se înscrie în detașamente ce ar fi urmat ulterior să atace teritoriul basarabean. De asemenea, printre obiective s-au aflat atât acela de a înființa acolo puncte de agitație, care la momentul propice ar fi putut porni o răscoală în spatele frontului român, cât și acela de a face pe teritoriul fostei gubernii propagandă antiromânească.[1]
De asemenea, la Jmerinca, Razdelnaia și Tiraspol Comitetul Militar cu ajutorul agenților săi, a urmărit să înregistreze pe prizonierii basarabeni reveniți din Austria și Germania și să le ia un angajament, precum că la momentul potrivit ar fi urmat să se strângă sub ordinele unor comandanți numiți de către respectivul Comitet, pentru a forma în spatele frontului român unități de partizani.[1]
Centrul formării primelor unități de atac contra Basarabiei, încadrate cu un efectiv de 1.000 ofițeri și comandate de colonelul Juriari, urma să fie Tiraspolul. Familiile ofițerilor înrolați urmau de asemenea să fie întreținute de către respectivul Comitetul Militar.[1]
Atât comitetul cât și formațiunile militare au fost organizate de foști ofițeri ai armatei țariste, dintre care unii erau proveniți din Basarabia și au fost formate din persoane care cunoșteau bine situația din teritoriul vizat.[2]
Referințe
modificare- ^ a b c d Gribincea, Mihai; Basarabia în primii ani de ocupație sovietică (1944-1950); Ed. DACIA; Cluj-Napoca; 1995; p. 28
- ^ Bălescu, Vasile; Consolidarea unității naționale românești prin campania din 1919; de la Nistru și dincolo de Tisa împotriva „nebuniei roșii a bolșevismului”; Analele Buzăului, Vol X/2018; p.201; accesat la 28 martie 2021
Lectură suplimentară
modificare- Basciani, Alberto; Dificila unire - Basarabia si Romania Mare, 1918-1940; Ed. Cartier; Chișinău; 2018; ISBN: 978-9975-79-902-7
- ru Шорников, П.М., [Shornikov, P. M.]; БЕЛЫЕ И КРАСНЫЕ НА ДНЕСТРЕ: САБОТАЖ ГРАЖДАНСКОЙ ВОЙНЫ?, [Armatele Roșie și Albă pe Nistru: sabotarea războilui civil ?]; Русин. Международный исторический журнал, [Rusin. Jurnal internațional de istorie], 2014, № 4 (38); pp. 78–98
- ru Российский институт стратегических исследований [Institutul Rus de Studii Strategice]; Румыния: истоки и современное состояние внешнеполитического позиционирования государства. Российский институт стратегических исследований Arhivat în , la Wayback Machine. [România: originile și starea actuală a poziționării politicii externe a statului]; Москва [Moscova]; 2013; Восточная политика Румынии в 1917−1945 гг. [Politica estică a României între anii 1917-1945]; ISBN 978-5-7893-0163-0; стр. 22-45
Vezi și
modificare
Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.