Fulerenă

(Redirecționat de la Fulerene)
Nanotub având o structură de fulerenă aflat într-o rotație simulată înfățișând structura sa tridimensională.

Fulerenele sau "C60" reprezintă o clasă de compuși de atomi de carbon, care prezintă per ansamblul structurii fie forme sferice de tip dom geodezic (C60, C540), fie forme cilindrice de "tip cușcă" (nanotuburile). Această clasă de substanțe este considerată, alături de carbonul amorf, grafitul și diamantul o formă alotropică distinctă a carbonului. Din punct de vedere al legăturilor chimice dintre atomii de carbon constituenți, fulerenele sunt înrudite structural cu grafitul.

Domul geodezic al lui Fuller.

Scurt istoricModificare

Fuller, Bauersfeld, Krote, Smalley și CurlModificare

Numele acestei familii de compuși ai carbonului provine de la numele americanului Richard Buckminster Fuller (vezi Fuller), care, deși nu a fost creatorul primului domului geodezic, a fost totuși primul care s-a referit la astfel de structuri, atât în arhitectură, cât și în chimie. De fapt, realizatorul primului dom arhitectural, ce putea fi numit „geodezic”, a fost germanul de Walther Bauersfeld, en [1], inginerul șef al companiei Carl Zeiss Jena, realizatorul unui planetariu din orașul Jena.

Fulerenele, ca și o clasă aparte de substanțe chimice, au fost descoperite și apoi făcute cunoscute prin publicare de către Harold Kroto, Richard Smalley și Robert Curl, în 1985, la en Rice University, fapt pentru care au primit Premiul Nobel pentru chimie în 1996.

ReprezentanțiModificare

Principalul reprezentant al clasei este fulerena C60, care are 60 de atomi de carbon aranjați într-o structură icosaedrică.[2] Unul din cele 5 solide platonice, icosaedrul este un poliedru format din 12 fețe pentagonale și 20 de fețe hexagonale. Structura este extrem de asemănătoare cu cea a unei mingi de fotbal modernă, al cărui design a fost total inspirat de domul geodezic a lui Fuller. C60 este cea mai mică fulerenă stabilă (cu fețe pentagonale non-adiacente și alternativ hexagonale).

O clasă de compuși strâns înrudiți, practic fulerene mult alungite, sunt nanotuburile de carbon, descoperite după 1991 de către japonezul Sumio Iijima, specialist în microscopie electronică.[3]

ProprietățiModificare

Fulerenele prezintă următoarele proprietăți fizice:

  • solide negre
  • opace
  • duritate mică
  • slab conducătoare de căldură și electricitate
  • solubile în benzină
  • q=1,75-2,19 g/cm3

Alte articole conexeModificare

NoteModificare

  1. ^ First Geodesic Dome: Planetarium in Jena 1922Primul dom geodezic incluzând informații despre patentarea invenției Arhivat March 19, 2013, la Wayback Machine.
  2. ^ Revista Stiinta si Tehnica
  3. ^ Revista Stiinta si Tehnica

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Fulerenă