Dumitru Fusu
| Dumitru Fusu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Parcova, raionul Edineț, Moldova |
| Decedat | (75 de ani) Chișinău, Moldova |
| Cetățenie |  Regatul României Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Moldova |
| Ocupație | actor regizor de film |
| Limbi vorbite | limba rusă limba română |
| Alma mater | Institutul Teatral Boris Șciukin din Moscova[*] |
| Alte premii | |
| Ordinul Republicii Medalia „Mihai Eminescu” | |
Modifică date / text  | |
Dumitru Fusu (n. 29 martie 1938, Parcova, județul Bălți, Regatul României – d. 14 ianuarie 2014, Chișinău, Republica Moldova) a fost un actor și regizor moldovean.
Studii
modificareA studiat la Școala Teatrală „Boris Șciukin” din Moscova (1955-1960), obținând o diplomă de actor de teatru și film. Ulterior, în perioada 1977-1979 a urmat cursurile superioare de regie și scenaristică la Moscova, specializându-se ca regizor de film.[1]
Carieră
modificareDupă absolvirea studiilor universitare, a activat în anii 1960-1970, cu unele întreruperi, ca actor la Teatrul „Luceafǎrul” din Chișinäu. În 1968 a fondat Teatrul unui Actor.[2] În perioada 1979-1984 a fost regizor la studioul Moldovafilm. În 1999 - organizator la Chișinău al Festivalului Internațional de Teatru "One Man Show". Dumitru Fusu face parte din "generația de aur" a teatrului din Republica Moldova alături de Ion Ungureanu, Ilie Todorov, Dumitru Caraciobanu, Sandri Ion Șcurea, Ecaterina Malcoci, Valentina Izbelciuc. În cinematografie a debutat ca actor în anul 1961 în filmul "Omul merge dupa soare" (regizor Mihail Kalik). A fost membru al Uniunii Cineaștilor din URSS, din 1976.
A fost decorat cu medalia „Mihai Eminescu” (1996) „pentru spirit novator și merite deosebite în dezvoltarea artei teatrale, contribuție substanțială la propagarea literaturii clasice și contemporane”[3] și cu Ordinul Republicii (2001) „pentru activitate de creație prodigioasă, contribuție substanțială la afirmarea valorilor spirituale naționale și înaltă măiestrie artistică”.[4]
A fost înmormântat în Cimitirul de pe strada Armenească.[5][6]
Filmografie
modificareCa actor
modificare- Omul merge după soare (1961) - milițianul;
- Călătorie în april (1962) - vânzătorul;
- Bariera (s/m, 1964) - bătrânul;
- Când pleacă cocorii (1964) - Ion;
- Gustul pâinii (1966) - fiu de culac;
- Nuntǎ la palat (1969) - Bahrum;
- Zece ierni pe-o vară (1969) - preotul;
- Dimitrie Cantemir (1973) - Reis-efendi;
- Durata zilei (1974) - Arghir;
- Ce-i trebuie omului (1975);
- Centaurii (episod, studioul "Mosfilm", 1978);
- Ar fi avut o altă soartă (1983) - directorul casei de copii;
- Luceafărul (episod, 1986);
- Vârtejul, Strǎinul (studioul "Tadjic-film", 1988).
Ca regizor
modificare- Ecoul, s/m, 1978;
- Sărbătoarea sufletului, documentar, 1979;
- Șoseaua, s/m, 1981;
- Constelația talentelor, documentar, 1984;
- Parkova - 435, documentar, 1987.
Note
modificare- ^ „A murit actorul, regizorul și scenaristul Dumitru Fusu”, Timpul, , accesat în
- ^ Felicia Nedzelschi (), „A murit celebrul actor moldovean Dumitru Fusu”, Adevărul, accesat în
- ^ Decretul președintelui Republicii Moldova nr. 47 din 22 februarie 1996 cu privire la decorarea domnului Dumitru FUSU cu medalia „Mihai Eminescu”. Publicat în Monitorul Oficial nr. 14-15 din 7 martie 1996.
- ^ Decretul președintelui Republicii Moldova nr. 1935 din 24 martie 2001 privind conferirea de distincții de stat. Publicat în Monitorul Oficial nr. 35-38 din 29 martie 2001.
- ^ „Actorul Dumitru Fusu a fost înmormântat în Cimitirul din strada Armenească”, Publika.md, , arhivat din original la , accesat în
- ^ „Dumitru Fusu, pe ultimul drum”, Jurnaltv.md, , accesat în