Wikipedia

Gara Bocicoi

gară din România
Bocicoi
Informații generale
AdresăStrada Gării nr.121, 437050,
Sat Bocicoiu Mare, Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș
Coordonate47°57′34″N 24°1′14″E ({{PAGENAME}}) / 47.95944°N 24.02056°E
LiniiLinia 409
Linia 423
(Magistrala CFR 400)
Gări adiacentegara Crăciunești
gara Lunca la Tisa  Modificați la Wikidata
Structurăla nivel
Peroane1
Linii4
2(1 435 mm)
2(1 520 mm)
Istoric
Alte informații
ProprietarCompania Națională de Căi Ferate CFR SA
AdministratorCompania Națională de Căi Ferate CFR SA
Locația
Map
Modifică date / text Consultați documentația formatului
[ ]
Secțiunea de cale ferată pentru
Gara Bocicoi
Legendă
km
Înclinație maximă:
6 ‰ ↓
 ↑spre Korolevo
17,6
 Teresva (P.T.F. Feroviar)
→spre Velîkîi Bîcikiv
14,7
 Râul Tisa (Granița România–Ucraina)
12,9
 DN19 D.N.19
11,9
 Câmpulung la Tisa (P.T.F. Feroviar)
2,9
 Râul Valea Păstăilor
2,6
 Râul Iza
1,5
 DN19 D.N.19
0,0
118,3
 Sighetu Marmației
116,3
 Cămara Sighet
→spre Solotvîno
115,8
 DN18 D.N.18
111,8
 Tisa
110,1
 DN18 D.N.18
110,1
 Crăciunești
108,3
 DJ185 (Maramureș) D.J.185
→spre Velîkîi Bîcikiv
106,2
 Bocicoi
104,6
 DJ185 (Maramureș) D.J.185
104,1
 Lunca la Tisa
Tunel
92,5
 Râul Vișeu
→spre Vișeu de Jos
93,4
0,0
 Valea Vișeului (P.T.F. Feroviar)
1,1
 (Granița România–Ucraina)
5,2
 Dilove
12,8
 Kostîlivka
21,7
 Rahiv (P.T.F. Feroviar)
↓spre Iasinia
Înclinație maximă:
6 ‰ ↑

Gara Bocicoi este o stație de cale ferată care deservește Bocicoiu Mare, județul Maramureș, România. Situată pe Linia 409 și Linia 423, linii secundare ale Magistralei CFR 400, este una din cele patru gări din comuna Bocicoiu Mare, celelalte fiind cea din satul Tisa, cea din satul Crăciunești și cea din satul Lunca la Tisa.

Map
Stațiile de cale ferată din Bocicoiu Mare: 00000000000   Bocicoi   Tisa   Crăciunești   Lunca la Tisa

Istoric

modificare

Comuna Bocicoiu Mare și satul Bocicoiu Mare au fost legate la rețeaua de cale ferată în 1895, odată cu inaugurarea liniei de cale ferată Máramarossziget (Sighetu Marmației) – Barnabás (Kostîlivka/Berlebaș) – Kőrösmező (Iasinia/Frasin) – Stanislau (Ivano-Frankivsk).[1] Întrucât linia era situată atât pe teritoriul Cisleithaniei cât și pe cel Transleithaniei al Austro-Ungariei, porțiunea austriacă a căii ferate a fost exploatată de către Căile ferate de stat cezaro-crăiești austriece / Căile ferate de stat imperialo-regale austriece (în germană "k.k. österreichische Staatsbahnen") iar cea ungară de către compania feroviară MÁV (în maghiară "Magyar Államvasutak").[2] La sfârșitul Primului Război Mondial, linia ferată a fost împărțită în trei părți: porțiunea de sud de la Sighetu Marmației până după Valea Vișeului a rămas României, porțiunea mediană de la Dilove la Frasin a trecut pe teritoriul cehoslovac și cea de nord de după Frasin la Ivano-Frankivsk pe teritoriul Poloniei. Ca urmare a stabilirii acestor noi granițe, căile ferate din partea românească a Maramureșului nu au mai avut nici o legătură cu restul rețelei feroviare a României. În 1928 s-a încheiat un acord între Polonia, Cehoslovacia și România cu privire la modul de folosire a acestei linii, astfel legătura feroviară dintre Maramureș și restul țării se facea prin teritoriul cehoslovac, fiind folosită linia de cale ferată Debrecen – Szatmárnémeti (Satu Mare) – Királyháza (Korolevo/Craihaza) – Máramarossziget (Sighetu Marmației).[3][4][5] Ca urmare a celor două dictate de la Viena din martie 1939 și august 1940 și a Pactului Ribbentrop-Molotov porțiunea de sud și cea mediană a trecut sub controlul maghiar iar porțiunea de nord a trecut la Uniunea Sovietică.[6] În 1941, Germania a atacat Uniunea Sovietică iar după cucerirea Galiției, autoritățile militare germane de ocupație au înființat Direcția Căilor Ferate de Est Lemberg (în germană "Ostbahndirektion Lemberg"), subordonată Direcției Generale a Căilor Ferate de Est (în germană "Generaldirektion der Ostbahn" Gedob) care a preluat exploatarea căilor ferate din Galiția și, prin urmare, și a porțiunii nordice a traseului Sighetu Marmației – Ivano-Frankivsk. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, granițele din anul 1938 au fost restaurate parțial, URSS a anexat atât Galiția, cât și Ucraina Carpatică, astfel că partea centrală și de nord a acestei căi ferate a trecut pe teritoriul său iar Căile Ferate Sovietice (în rusă "Советские железные дороги" Sovetskie Jeleznîe Doroghi SJD) au schimbat ecartamentul liniilor, porțiunea de cale ferată preluată fiind trecută de la ecartamentul normal (1 435 mm) la ecartamentul lat (1 520 mm). România a primit înapoi partea de sud a Maramureșului (Județul Maramureș interbelic), cu porțiunea de sud a liniei.[6] Deoarece tronsonul de la vest de Sighetu Marmației al căii ferate Debrecen – Sighetu Marmației, în apropierea localității Câmpulung la Tisa, a trecut iarăși pe teritoriul unui stat străin, de această dată cel sovietic, s-a rupt legătura de la Valea Vișeului prin Sighetu Marmației către Câmpulung la Tisa cu rețeaua feroviară a României. Din 1947 legătura Maramureșului cu restul țării pe calea feroviară a fost refăcută odată cu reluarea tranzitului prin teritoriul, de acum, sovietic.[6] În 1949 a fost pusă în funcțiune linia Salva – Dealul Ștefăniței – Vișeu de Jos, care a conectat linia de cale ferată Valea Vișeului – Vișeu de Jos – Borșa deschisă în 1913 cu linia de cale ferată Beclean – Salva – Rodna Veche pusă în funcțiune în anul 1890, România a stabilit astfel o legătură a căilor ferate din Maramureș cu restul rețelei sale feroviare, fără a mai fi necesar tranzitarea teritoriului altei țări.[7][8] Tronsonul între Valea Vișeului – Sighetu Marmației – Câmpulung la Tisa a fost echipat cu patru șine, pentru a putea fi folosit atât de trenurile care circulă pe șine cu ecartament normal, cât și de cele care circulă pe șine cu ecartament larg și este considerat linie de peaj.[9][10][notă 1] După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, partea de nord a traseului a fost preluată de Căile Ferate Ucrainene (în ucraineană "Укрзалізниця" Ukrzaliznîția UZ) de la Căile Ferate Sovietice (SJD).[6] Ambele puncte de trecere a frontierei, Valea Vișeului și Câmpulung la Tisa, sunt echipate numai cu șine cu ecartament larg.[12]

  •  
    Liniile de cale ferată la ieșirea din stația Bocicoi spre stația Crăciunești, în direcția Sighetu Marmației.
  •  
    Trecere la nivel cu calea ferată (Linia 409 și Linia 423 cu DJ 185) în satul Bocicoiu Mare, comuna Bocicoiu Mare, dinspre stația Bocicoi spre stația Crăciunești, în direcția Sighetu Marmației.
  •  
    Canton feroviar la trecerea la nivel cu calea ferată (Linia 409 și Linia 423 cu DJ 185) în satul Bocicoiu Mare, comuna Bocicoiu Mare, dinspre stația Bocicoi spre stația Crăciunești, în direcția Sighetu Marmației.

Gara

modificare

Gara Bocicoi este situată în satul Bocicoiu Mare din comuna cu același nume, la 1,1 km de centrul localității.

Stația Bocicoi este amplasată pe Linia 409 Salva – Vișeu de Jos – Sighetu Marmației, la kilometrul 106+218 față de stația Salva, respectiv la kilometrul 12+060 față de stația Sighetu Marmației. Stația este dotată cu instalație de centralizare electromecanică CEM.[13] De asemenea, stația Bocicoi este tranzitată de Linia 423 Rahiv – Sighetu Marmației – Teresva, linie cu ecartament larg, folosită de trenurile Ukrzaliznîția (UZ).[14][15]

Stația Bocicoi are patru linii, două linii cu ecartament normal (1 435 mm) și două linii cu ecartament larg (1 520 mm), folosite pentru trenurile cu pasageri cât și pentru trenurile de marfă (Liniile 1N, 2L, 3L și 5N).[16][17][notă 2] Cea mai scurtă linie are o lungime de 510 m iar cea mai lungă are 806 m.[17]

Calea ferată asigură legătura comunei Bocicoiu Mare pe linii adiacente Magistralei 400 spre Beclean pe Someș și Dej pentru transportul feroviar de călători și marfă. Prin gara Bocicoi trec zilnic trenuri Regio (R) ale operatorului CFR Călători.[18][19][20]

Distanțe față de alte gări din România și Europa

modificare

Distanțe față de alte gări din România

modificare
  • Bocicoi și Arad (via Cluj-Napoca și Teiuș) - 544 km
  • Bocicoi și Baia Mare (via Dej Călători și Beclean pe Someș) - 286 km
  • Bocicoi și Beclean pe Someș - 128 km
  • Bocicoi și București Nord (via Cluj-Napoca) - 711 km
  • Bocicoi și București Nord (via Deda) - 594 km
  • Bocicoi și Cluj-Napoca - 211 km
  • Bocicoi și Dej Călători - 158 km
  • Bocicoi și Episcopia Bihor (via Cluj-Napoca) - 368 km
  • Bocicoi și Jibou (via Dej Călători) - 228 km
  • Bocicoi și Oradea (via Cluj-Napoca) - 363 km
  • Bocicoi și Satu Mare (via Baia Mare) - 346 km
  • Bocicoi și Suceava (via Salva) - 343 km

Distanțe față de alte gări din Europa

modificare
  • Bocicoi și   Železničná stanica Bratislava-Petržalka (via Arad, Keleti Budapesta și Hauptbahnhof Viena) - 1124 km
  • Bocicoi și   Keleti Budapesta (via Arad) - 797 km
  • Bocicoi și   Keleti Budapesta (via Oradea) - 620 km
  • Bocicoi și   Keleti Budapesta (via Valea lui Mihai) - 674 km
  • Bocicoi și   Chișinău (via Suceava și Iași) - 590 km
  • Bocicoi și   Kiev Pasajirski (via Suceava) - 1123 km
  • Bocicoi și   Kiev Pasajirski (via Teresva, Korolevo, Mukacevo, Batovo, Strîi, Liov, Rivne și Sarnî) - 997 km
  • Bocicoi și   Kiev Pasajirski (via Valea Vișeului, Rahiv, Ivano-Frankivsk, Liov, Rivne și Sarnî) - 915 km
  • Bocicoi și   Praha hlavní nádraží (via Arad, Keleti Budapesta, Hauptbahnhof Viena și Brno hlavní nádraží) - 1469 km
  • Bocicoi și   Hauptbahnhof Viena (via Arad) - 1059 km
  • Bocicoi și   Hauptbahnhof Viena (via Oradea) - 873 km
  • Bocicoi și   Hauptbahnhof Viena (via Valea lui Mihai) - 928 km

Note

modificare
  1. ^ Linie de peaj - linie care unește două stații ale unei administrații de cale ferată, trecând pe teritoriul unei administrații de cale ferată vecine; Peaj - drept de a folosi o cale ferată străină pentru transport cu vehicule proprii;[11]
  2. ^ N - linie cu ecartament normal; L - linie cu ecartament larg[17]

Bibliografie

modificare
  • Ignaz Konta; Hugo Koestler; Peter Friedrich Kupka; Friedrich Robert Engel; Hermann Strach (). Geschichte der Eisenbahnen der Österreichisch-Ungarischen Monarchie  (în germană). 1 Partea a 2-a. Viena: Karl Prochaska. OCLC 6600172. OL 24333076M. 
  • Viktor Röll (). Enzyklopädie des Eisenbahnwesens  (în germană). 1 (ed. zweite Auflage). Berlin: Urban & Schwarzenberg. OCLC 6600172. OL 22879558M. 
  • Ioan Gheorghe Petrescu (). Rețeaua căilor ferate române : Geografie feroviară. București: Editura Transporturilor și Telecomunicațiilor. OCLC 935366101. 
  • Laura Temian; Lazăr Temian; Valentin Băințan; Zamfir Dragomir; Laviniu Ardelean (). File de cronică : ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș. Volumul I (din paleolitic până în 1918). Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare. ISBN 978-973-1748-73-3. 
  • Horváth, Ferenc; Kubinszky, Mihály (). „Vasúttársaságok építkezései a Bánságban” [Construcția de căi ferate în Banat] (PDF). Műszaki Szemle (în maghiară). Cluj-Napoca: Erdélyi Magyar Műszaki Tudományos Társaság / Societatea Maghiară Tehnico-Științifică din Transilvania (24). ISSN 1454-0746. Arhivat din original (PDF) la . 
  • Turnock, David (). „Railway network development in inter-war Romania: Economic and strategic motives” [Dezvoltarea rețelei de căi ferate în România interbelică: Rațiuni economice și strategice] (PDF). Geographica Pannonica (în engleză). Novi Sad: University of Novi Sad, Department of Geography, Tourism and Hotel Management in Serbia (8). doi:10.5937/GeoPan0408016T. ISSN 0354-8724. Arhivat din original (PDF) la . 

Referințe

modificare
  1. ^ Ignaz Konta; Hugo Koestler; Peter Friedrich Kupka; Friedrich Robert Engel; Hermann Strach (). Geschichte der Eisenbahnen der Österreichisch-Ungarischen Monarchie  (în germană). 1 Partea a 2-a. Viena: Karl Prochaska. p. 403. OCLC 6600172. OL 24333076M. Accesat în . 
  2. ^ Viktor Röll (). Enzyklopädie des Eisenbahnwesens  (în germană). 1 (ed. zweite Auflage). Berlin: Urban & Schwarzenberg. p. 426. OCLC 6600172. OL 22879558M. Accesat în . 
  3. ^ Horváth, Ferenc; Kubinszky, Mihály (). „Vasúttársaságok építkezései a Bánságban” [Construcția de căi ferate în Banat] (PDF). Műszaki Szemle (în maghiară). Cluj-Napoca: Erdélyi Magyar Műszaki Tudományos Társaság / Societatea Maghiară Tehnico-Științifică din Transilvania (24): 7–11. ISSN 1454-0746. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ Panni Pongracz (). „Cum se călătorea de la Cluj la Sighet în anul 1935”. maramedia.ro. MaraMedia. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Turnock, David (). „Railway network development in inter-war Romania: Economic and strategic motives” [Dezvoltarea rețelei de căi ferate în România interbelică: Rațiuni economice și strategice] (PDF). Geographica Pannonica (în engleză). Novi Sad: University of Novi Sad, Department of Geography, Tourism and Hotel Management in Serbia (8): 16–24. doi:10.5937/GeoPan0408016T. ISSN 0354-8724. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d Turnock 2004, p. 16-24.
  7. ^ Ioan Gheorghe Petrescu (). Rețeaua căilor ferate române : Geografie feroviară. București: Editura Transporturilor și Telecomunicațiilor. p. 132. OCLC 935366101. 
  8. ^ Laura Temian; Lazăr Temian; Valentin Băințan; Zamfir Dragomir; Laviniu Ardelean (). File de cronică : ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș, Maramureș. Volumul I (din paleolitic până în 1918). Baia Mare: Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare. p. 534. ISBN 978-973-1748-73-3. 
  9. ^ „Constructii si reconstructii de linii”. railnet.ro. Forumul RAILNET. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Petrescu 1965, p. 225.
  11. ^ „Peaj”. dexonline.ro. dexonline. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Documentul de Referință al Rețelei CFR 2023 Anexa 6 Statii frontiera si principalele lor caracteristici” (PDF). cfr.ro. Pagina oficială a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  13. ^ „Documentul de Referință al Rețelei CFR 2023 Anexa 2c Harta sisteme de circulatie CFR” (PDF). cfr.ro. Pagina oficială a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  14. ^ „Documentul de Referință al Rețelei CFR 2023 Anexa 2b Harta linii interoperabile si neinteroperabile CFR” (PDF). cfr.ro. Pagina oficială a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ „Strategia de Dezvoltare Urbană Sighetu Marmației 2017-2023” (PDF). primaria-sighet.ro. Pagina oficială a municipiului Sighetu Marmației. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  16. ^ „Documentul de Referință al Rețelei CFR 2023 Anexa 34a Infrastructurile de servicii in statii de cale ferata si serviciile furnizate” (PDF). cfr.ro. Pagina oficială a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  17. ^ a b c „Documentul de Referință al Rețelei CFR 2023 Regionala: CLUJ Stația: Valea Vișeului Halta de mișcare: BOCICOI” (PDF). cfr.ro. Pagina oficială a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  18. ^ „Plecări/sosiri stație Bocicoi în 16.11.2023”. mersultrenurilor.infofer.ro. Informatică Feroviară. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Plecări/sosiri stație Bocicoi în 18.11.2023”. mersultrenurilor.infofer.ro. Informatică Feroviară. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Plecări/sosiri stație Bocicoi în 19.11.2023”. mersultrenurilor.infofer.ro. Informatică Feroviară. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gara_Bocicoi&oldid=16057773